După ce Domnul a sfârșit
Cu Iov, S-a-ntors și i-a vorbit
Lui Elifaz ce-alături sta:
„Aprinsă-i, împotriva ta,
A Mea mânie-nvolburată!
Gata-i de a fi revărsată
Asupră-ți și peste cei doi
Amici ai tăi, pentru că voi
Atât de drept n-ați glăsuit
La fel ca Iov, când ați vorbit
De Mine. De vreți să scăpați,
Acum vă duceți și luați
Șapte viței, șapte berbeci,
Pentru o mare jertfă. Deci,
Veniți la Iov, iar el apoi
O să-i jertfească pentru voi,
Și doar la rugăciunea sa,
În pace, Eu vă voi lăsa,
Fără a face, la mânie,
După a voastră nebunie,
Pentru că nu ați glăsuit
Atât de drept cum a vorbit,
Aici, robul Meu Iov, de Mine!”
Cei trei, cu sufletele pline
De spaimă, grabnic, au fugit,
Porunca de-au îndeplinit.
Astfel scăpat-a Elifaz
Bildad și Țofar, de necaz.
Iov, pentru ei, a înălțat
Domnului rugi, de i-a iertat
Măritu-n bunătatea Lui.