Iov 36
36
1Elihu a urmat apoi:
2„Așteaptă-mă puțin și voi
Continua, căci multe-am eu
A spune, pentru Dumnezeu.
3Îmi iau temeiuri de departe
Și ți le-nșir ca într-o carte.
Prin ele, ție – sau oricui –
Dreptatea Ziditorului,
Încerc ca să o dovedesc.
4Fii sigur că n-am să rostesc
Minciuni, căci cel ce îți vorbește,
Simțuri curate dovedește.
5Puternic este Dumnezeu;
Cu toate acestea – îți spun eu –
Pe nimeni nu a lepădat.
Puterea Lui s-a arătat
Prin iscusința dovedită.
6Dreptatea Sa e-nfăptuită
Față de cel nenorocit,
Iar cel rău este pedepsit:
Cu moartea, Domnul îl lovește.
7Privirea Lui nu-i părăsește
Pe cei neprihăniți. Ei sânt –
Cu cei mai mari de pe pământ –
Pe-al domnilor tron așezați,
Alăturea de împărați.
8Dacă cumva, s-a întâmplat
Că lanțurile i-au legat
Și prinși sunt de nenorocire,
9Înseamnă că le dă de știre
Domnul, pentru că au greșit
Prin faptele ce-au săvârșit,
Punând ‘naintea tuturor
Păcatul și mândria lor.
10În ăst fel, El îi înștiințează
Și un îndemn le adresează,
Trimis prin lanțuri de-ncercare.
Dorinței Lui de îndreptare
11De se supun și Îl ascultă,
Primesc – pe lângă viață multă –
Și fericire, cât trăiesc.
În bucurie își sfârșesc
Viața și-n trai îmbelșugat.
12Dar dacă nu L-au ascultat,
Uciși de sabie-au pierit
În bezna care i-a orbit.
13Furioși sunt cei nelegiuiți:
Atunci când sunt înlănțuiți,
Nu strigă către Domnul lor
14Și-astfel, în tinerețe mor,
Asemeni celui desfrânat.
15Să știi că Domnul l-a scăpat
Pe bietul om nenorocit
Ce-n suferință s-a căit;
Prin ea, primit-a înștiințare
16Că a greșit. Din strâmtorare,
Iar vei fi scos și îți spun eu
Că te va pune Dumnezeu
Într-un loc larg și-n libertate,
Iar masa, plină de bucate,
Are să-ți fie. Dar greșești,
17De-ncerci ca să te răzvrătești
Și-apoi, ca un nelegiuit,
Să-ți aperi pricina, pripit.
Pedeapsa, ne-ncetat, va sta
Și va-nsoți pricina ta.
18Să fii atent: din supărare,
Să nu ajungi la disperare
Și-apoi să fii de ea, împins
Să faci batjocuri înadins
Și nici prețul răscumpărării
Să nu-ți șteargă firul cărării –
Adică, prin a lui mărire,
Tu să fii dus în rătăcire!
19Dar strigătele tale-ajung?
De la necaz, ele te smulg?
Puterea-ți toată, adunată,
Crezi că e-n stare să te scoată
Când ceasul cel greu va suna?
20Fă bine, nu mai suspina
După noaptea aceea care,
Din locul lor, mută popoare.
21Ferește-te ca să faci rău,
Căci suferința-n gândul tău
Îndemnu-acesta îl va pune.
22Cât e de mare, nu-ți pot spune,
Domnul, nici ce putere are.
Cine-ar putea să-nvețe, oare,
Pe-alții, cum îi învață El?
23Și cine, oare, e acel
Cari Îi va cere socoteală,
Pentru-a Lui cale? Îndrăzneală,
Să-I spună „Faci rău!”, cineva,
Gândești că, va avea, cândva?
24Iată ce vreau să-ți mai spun eu:
Să-I lauzi faptele, mereu,
Pentru că noi, cât viețuim,
Va trebui să preamărim
Ceea ce El înfăptuiește;
25Căci orișicare om privește
La ele – fiecare-n parte –
Și sunt văzute de departe
De muritori, fără-ncetare.
26Deci iată cât este de mare
Domnul! Dar nu L-am priceput
Noi, niciodată. N-am putut
Pătrunde-al anilor Săi număr,
Oricât am vrut. Pe al Lui umăr,
27Strânge-ale apei picături
Și le preface în aburi,
Dând ploaia binecuvântată
28Și pretutindeni picurată,
Din ciurul plin al norilor,
Mulțimii muritorilor.
29Cine, ruperea norului
Și bubuitul cortului
Lui Dumnezeu, le-a cercetat
Și-a le pricepe a-ncercat?
30În jurul Său, El răspândește
Lumina Sa și învelește
Adâncul mărilor. El poate,
31Prin mijloacele Sale, toate,
Să judece, să cerceteze
Popoare și să-ndestuleze
Cu hrană, omenirea toată.
32Ia fulgerul în mână – iată –
Și pe potrivnici îi lovește.
33Prin tunet, Domnul Își vestește
Prezența. Turma chiar Îl știe
Și simte când El o să vie.”
Selectat acum:
Iov 36: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca