Apoi, când gura și-a deschis
Sărmanul Iov, astfel, a zis:
„Blestem ziua când m-am născut
Și când, lumina, am văzut!
Blestem noaptea care-a vestit
„Iată, un fiu s-a zămislit!”
Întunecată-n veci să fie,
Iar Dumnezeu să nu mai știe
De acea zi! Să n-o-ngrijească!
Să nu facă să strălucească
Lumina, peste ea, vreodată,
Și să rămână-ntunecată!
Vreau, umbra morții s-o cuprindă,
Nori peste ea să se întindă,
Neguri de zi să o-nspăimânte
Și vijelii, pe cer, să-i cânte!
Și noaptea cea nenorocită,
Doresc să fie înghițită
De întuneric și să piară
Din an! Să fie scoasă-afară
Din rândul celorlalte-ndată!
Să nu mai fie numărată
Veci, între luni! Stearpă să fie!
Să piară a ei veselie!
Această zi, ruptă de vreme,
Cei care știu ca să blesteme
Și crocodili să întărâte,
S-o blesteme! Fie-i târâte,
În beznă, stele ce-au mijit
Pe bolta-i când a amurgit,
Și niciodat’ să nu mai vadă
Ai zilei zori! În hău să cadă,
Căci să închidă, n-a voit,
Pântecul ce m-a zămislit,
Și de-ai mei ochi nu a ascuns
Durerile ce m-au străpuns!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
