Iov 16:18-22

Pământule! Stai! Nu se poate Ca sângele să-mi învelești Și vaietele să-mi oprești! Acuma chiar, martorul meu Este în cer, la Dumnezeu! Apărătorul meu – știu bine! – În locu-nalt e! Râd de mine Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu, Dreptate, înaintea Lui, El să îi facă omului, Și Îl mai rog, în acest fel, Dreptate ca să facă El Și pentru fiul omului Contra prietenilor lui. Căci anii mei, pe-acest pământ, Acuma, pe sfârșite sânt Și voi pleca pe o cărare, Spre-o altă lume – știu – din care N-am să mai vin nicicând ‘napoi, Și-n veci nu voi mai fi cu voi.”

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Iov 16:18-22