Acum, vă rog să ascultați
Și apărarea mea. Luați
La ale mele vorbe-aminte!
Oare, prin multele cuvinte
Rostite-aicea, voi doriți,
Lucruri nedrepte, să vorbiți,
Din dragostea de Dumnezeu?
De ce spuneți minciuni, mereu?
Prin ele, oare, încercați,
Pe Domnul să Îl apărați?
Îi țineți parte Domnului?
Sunteți apărătorii Lui?
Dar dacă vă va cerceta,
Puteți, în Fața Lui, a sta?
Vă va găsi El oare, bine?
Faceți cu El, precum cu mine,
Voind ca să Îl înșelați
Ca pe un om? Să nu-ncercați! –
Nu, nu! – căci vă va osândi,
Atunci când se va dovedi
Că în ascuns vă străduiți,
În lucru și Îl părtiniți!
Iar măreția Domnului
Nu vă-nfioară? Groaza Lui
Nu cade peste voi? Spune-ți!
‘Geaba, multe păreri aveți,
Căci ele, de cenușă, sânt.
De lut de-asemeni – de pământ –
Sunt ale voastre întăriri.
Sfârșiți deșartele vorbiri!
Tăceți, căci eu, acum, doresc –
Orice se-ntâmplă – să vorbesc!
Carnea, în dinți am să mi-o iau,
Iar viața, miză-n joc, o dau!
Știu bine că voi fi ucis,
Dar nu-i nimic: ce am de zis,
Voi spune! Nu mă voi lăsa!
Am să-mi susțin, în Fața Sa,
Neîncetat, a mea purtare,
Căci poate voi avea scăpare.
Eu știu că un nelegiuit,
Să vină, nu ar fi-ndrăznit,
În Fața Lui. Deci ale mele
Cuvinte le-ascultați! La ele,
Atenți, acuma, vreau să fiți!
Să-mi apăr pricina – priviți! –
Sunt gata. Știu că am dreptate!
Sau spuneți voi: credeți că poate
Ca să se afle cineva,
Să spună-n contra mea, ceva?
De este, iată ce-am să fac:
Nu spun nimic, ci am să tac
Și nu mai vreau decât să mor.
Acuma eu, biet muritor,
Doar două lucruri Doamne-Ți cer,
Mai înainte ca să pier,
Să pot să stau în fața Ta:
Cu groaza-Ți, nu mă-nspăimânta
Și ia-Ți mâna, de peste mine!
Mă cheamă-apoi, de vrei, la Tine
Sau lasă-mă acolo unde
Mă aflu-acum, de mă pătrunde
Durerea, ca să Îți vorbesc,
Iar Tu răspunde-mi! Îndrăznesc
Să-ntreb: cât am păcătuit?
Ce făr’delegi am săvârșit?
Arată-mi, să pot înțelege
Călcările mele de lege,
Păcatele făcute-n viață!
De ce Îți ascunzi a Ta Față
Și drept vrăjmaș mă iei că-Ți sânt?
Lovești frunza dusă de vânt?
Un pai uscat Tu urmărești?
De ce oare, mă chinuiești
Doar cu dureri grele și amare?
Vrei să mă pedepsești Tu oare,
Acum – ajuns la bătrânețe –
Pentru greșeli din tinerețe?
De ce-n butuci îmi zăvorești
Picioarele și îmi pândești
Mișcările, de parcă vrei,
Hotar să pui, pașilor mei,
Când trupul meu cade acum,
În putrezire, la fel cum
O haină veche și uzată,
De către molii, e mâncată?”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
