În pragul sărbătorilor –
Spre Paștele Iudeilor –
Iisus a hotărât: „Pornim,
Cu toții, spre Ierusalim!”
Când, în cetate, au sosit,
S-a dus în Templu. Ce-a găsit,
Atunci, acolo, L-a-ntristat.
Templul fusese transformat
Într-un bazar; în el, erau,
Prezenți, cei ce negoț făceau:
Erau mulți vânzători de oi,
Precum și cei ce vindeau boi;
De-asemeni, fost-au, printre ei,
Și vânzători de porumbei,
Iar la oparte – jos – ședeau
Aceia care, bani, schimbau.
Iisus, un bici, a împletit,
Din ștreanguri, și-apoi, i-a gonit
Pe toți cei care vindeau oi,
Sau porumbei, sau vindeau boi;
S-a-ntors, în urmă, supărat,
Și, mesele, le-a răsturnat,
Zarafilor ce se aflau
În Templu, banii, de-i schimbau.
Iisus a zis, către acei
Ce fac negoț cu porumbei:
„Scoateți afară, tot ce-aveți
Adus aici, și nu faceți,
Din Templele lui Dumnezeu –
Din Casele Tatălui Meu –
O casă de negustorie!
Așa ceva, să nu mai fie,
Nicicând, aici! Ați auzit?!”
Discipolii și-au amintit,
Ce – din vechime – fost-a scris,
Prin prorocie, când s-a zis:
„Râvna Mă mistuie, pe Mine,
Pentru-a Ta casă, pentru Tine.”