Ioan 14:1-20

„Să fiți tari, să nu vă lăsați, În inimi, a fi tulburați! Aveți credință-n Dumnezeu Și-n Mine! Căci, la Tatăl Meu, Multe locașuri se găsesc. Eu vreau ca să vă pregătesc Un loc – de-aceea voi fi dus; Așa de n-ar fi, v-aș fi spus. După ce-am să vă pregătesc Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc, Cu Mine-acolo, să vă iau, Să fiți, unde Eu am să stau. Voi știți unde am a Mă duce Și calea ce-ntr-acolo duce.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm Unde Te duci; cum să găsim Calea-ntr-acolo?” Dar, Iisus L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine! Pe Mine, de M-ați fi știut, Pe Tatăl L-ați fi cunoscut; De-acum, Îl veți cunoaște dar, Pe Tatăl, și L-ați văzut chiar!” Filip a zis: „Doamne, ne-arată – Căci ni-e de-ajuns – pe al Tău Tată!” „De-atâta vreme sunt aici, Și nici voi, ai mei ucenici” – Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut? Cel ce Mă vede, L-a văzut Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată, Acuma dar, pe al Tău Tată”? Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine – A crede-așa ceva, nu-ți vine? Cuvintele ce le-am spus Eu, Nu-s de la Mine; Tatăl Meu Care, în Mine, locuiește, Lucrările-Și înfăptuiește. Să credeți că-n Tatăl sunt Eu, Și-n Mine este Tatăl Meu! Pentru lucrările aceste Măcar, credeți că așa este! Adevărat spun, cel ce crede În Mine, tot ceea ce vede Că Eu, aicea, am făcut – Lucrările ce le-ați văzut – Și el putea-va să le facă. V-am spus în ce fel: numai dacă Va crede-n Mine. Va putea, Lucrări mai mari ca acestea, Să facă el; pentru că Eu Am să Mă duc la Tatăl Meu Și astfel, orișice veți cere, În al Meu Nume, am putere Să fac a fi înfăptuit, Pentru ca Tatăl, proslăvit, Să fie-n Fiul Său, mereu. Când cereți în Numele Meu, Ceva, încredințați să fiți, Că face-voi ca să primiți.” „De Mă iubiți cu-adevărat, Poruncile ce vi le-am dat, Cu strășnicie, le păziți! Îl rog pe Tatăl, să primiți Un alt Mângâietor, să fie Cu voi, în lume, pe vecie.” („Mângâietorul”, în grecește, Prin „Paraclet” se tălmăcește; La fel, și prin „apărător”, Dar înseamnă și „ajutor”.) Mângâietoru-acest, anume, E Duh de adevăr. De lume, Nu e primit, căci nevăzut Îi este și necunoscut. Îl veți cunoaște numai voi, Pentru că va rămâne-apoi, Ca El să vă călăuzească Și-n voi are să locuiască. N-am să vă las orfani, pe voi, Ci am să Mă întorc ‘napoi. Puțin timp va mai fi trecut, Iar Eu nu voi mai fi văzut, De lume, doar voi veți putea, Atuncea, a Mă mai vedea. Cum Eu trăiesc, și voi – să știți – Asemeni, că o să trăiți. În acea zi, veți ști apoi, Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi, Sunteți în Mine, și că Eu, În voi, sunt și voi fi mereu.