Hristos știind că-n mâini I-a pus,
Tatăl Său, tot – pentru că El
Era, de fapt, Fiul Acel
Plecat din cer, ca înapoi,
La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –
Dintre ai Săi, S-a ridicat,
De haine, El S-a dezbrăcat
Și, un ștergar, la brâu, și-a pus.
Într-un lighean, apă-a adus
Și a chemat, pe fiecare,
Din ucenici, ca, pe picioare,
Să-i spele, iar cu-acel ștergar,
Legat la brâu, să-i șteargă. Dar,
Când Simon Petru a urmat,
Ca pe picioare-a fi spălat,
Îi zise: „Doamne, mă rog Ție,
Picioarele, să-mi speli Tu, mie?”
Iisus răspunse: „Ce fac Eu,
Acuma, să-nțelegi, ți-e greu;
Dar vei pricepe, în curând.”
Petru a zis: „Doamne, nici gând,
Să-mi speli picioarele!” Iisus,
„Dacă n-am să te spăl”– i-a spus –
„Parte, nu vei avea, cu Mine.”
Petru răspunse-atuncea: „Bine,
Mă spală – precum zici, eu fac –
Chiar și pe mâini și-apoi, pe cap!”
„Acela care s-a scăldat” –
Zise Iisus – „spre-a fi curat,
Acum, doar trebuință are
Să se mai spele pe picioare.
Iar voi, care în juru-Mi stați,
Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”
El a vorbit, căci l-a știut
Pe cel ce-n urmă L-a vândut,
Spunându-le: „Voi, cei ce stați
Aici, nu toți sunteți curați”.
Când, al picioarelor spălat,
Sfârși, se îmbrăcă și-a stat,
Cu ei, la masă și-a vorbit:
„Acuma, voi v-ați dumirit?
Ați înțeles ce ați văzut?
Ați priceput ce v-am făcut?
„Învățător”, Mie-Mi spuneți,
Sau „Domn”, și bine Îmi ziceți,
Căci sunt. Deci, dacă v-am spălat
Picioarele, v-am arătat
Ce-aveți a face fiecare:
Cum v-am spălat Eu, pe picioare –
Eu care-s Domn și-nvățător –
Să vă spălați și voi. Dator,
E fiecare dintre voi,
Să-l spele pe-altul, mai apoi,
Pentru că Eu, pildă, v-am dat.
Să faceți, cum v-am arătat!
Nu poate robul să-l întreacă
Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă
Apostol, decât acel care
Îl va trimite, nu-i mai mare.
Când știți aceste lucruri voi –
Și le veți împlini apoi –
Doar un cuvânt mai am a zice:
De voi, atunci, va fi ferice.”