Ioan 1:1-5, 9, 14

N-a fost nici cerul, nici pământul, Ci, la-nceput, a fost Cuvântul. Acest Cuvânt a fost, mereu, Alăturea cu Dumnezeu; Și Dumnezeu, deci, chiar Prea Sfântul, S-a dovedit a fi Cuvântul. Pe Dumnezeu, necontenit – De la-nceput – El L-a-nsoțit. Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină. Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește.

Orice ființă omenească Venind în lume-i luminată, De raza Ei, adevărată.

Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Ioan 1:1-5, 9, 14