Ieremia 44
44
Mustrarea Iudeilor în Egipt
1Iată cuvântul cel de sus,
Ce-a fost prin Ieremia spus,
Pentru-al Iudeilor popor,
Din țara Egiptenilor.
Acel popor s-a așezat
Într-un ținut „Migdol” chemat;
Și la Tahpanes a venit;
La Nof, el a mai locuit
Și-n țara care se vădea
Precum că „Patros” se numea.
2„Domnul oștirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A zis așa: „Voi ați văzut
Precum că Eu am abătut
Nenorociri nenumărate
Peste cetățile aflate
În Iuda. Ați văzut dar voi,
Peste Ierusalim, apoi,
Ce mari necazuri am trimis.
După cum dinainte-am zis,
Astăzi sunt locurile-acele
Niște ruine, iar în ele,
Nimenea nu mai locuiește,
Căci vorba Mea se împlinește.
3Totul – să știți – s-a petrecut
Din pricină că am văzut
Cu câtă răutate mare,
Mereu, cătat-a fiecare,
Mânia ca să Mi-o stârnească
Atunci când vrut-au să slujească
În fața altor dumnezei
Care erau străini de ei,
Pe care nu i-ați cunoscut
Și-ai voști’ părinți nu i-au știut.
În fața ăstor dumnezei,
Tămâie-au dus și au ars ei.
4Într-una am trimis apoi,
Pe toți prorocii Mei, la voi,
Să vă învețe să fiți buni,
Zicând: „Nu faceți urâciuni,
Căci urâciunile acele,
Urâte îi sunt Feței Mele!”
5Ei, însă, nu M-au ascultat
Și nici aminte n-au luat,
Să se întoarcă înapoi
Din răutatea lor, apoi,
Căci ne-ncetat adus-au ei,
Tămâie, altor dumnezei.
6De-aceea, Mi-au aprins mânia,
Făcându-Mă să-Mi vărs urgia
Pe ulițele ce străbat
Ierusalimu-n lung și-n lat
Și în cetățile pe care
Țara lui Iuda le mai are.
De-aceea, azi, se vede bine
Că ele-s doar niște ruine
Pustii, în care nimenea
N-are putință să mai stea.”
7„Domnul oștirilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
Așa a zis: „De ce vreți voi,
Ca să vă faceți rău apoi,
Neluând seama la porunci,
Pierind bărbați, femei și prunci?
De ce dar, din a voastră viță,
Să piară orice rămășiță?
8De ce, prin ceea ce lucrați,
Necontenit Mă mâniați,
Jertfind tămâie pentru cei
Cari în Egipt sunt dumnezei?
De ce, de ei v-ați alipit,
Căutând loc de locuit –
Vremelnic – în această țară?
Semn de blestem și de ocară,
Pe-ntreg pământul, vreți să fiți
Și să ajungeți nimiciți?
9Nu cumva, ați uitat voi, oare,
Nelegiuirile pe care
Părinții voștri le-au făcut,
Sau cei pe care i-a avut
Țara lui Iuda, împărați,
Cu toți ai lor apropiați,
Cu fiii și soațele lor
Și cu întregul lor popor?
Nu cumva ați uitat voi, oare,
Nelegiuirile pe care
Chiar voi, cu toții, le-ați făcut
Cu soațele ce le-ați avut,
Pe ulițele ce străbat
Ierusalimu-n lung și-n lat
Și în cetățile pe care
Țara lui Iuda le mai are?
10Iată că ei nu s-au smerit,
Iar frică nu au dovedit
Nici până azi, căci n-au urmat
Poruncile ce le-am lăsat,
Nici Legea dată tuturor
Și vouă și părinților.”
11„De-aceea, Domnul oștii – Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A zis: „Fața-Mi întorc spre voi,
Ca să vă meargă rău apoi,
Pentru că, iată, Eu doresc,
Pe Iuda să îl nimicesc!
12Am să iau astă rămășiță,
Care-i din a lui Iuda viță –
Cari spre Egipt vrea să pornească,
Acolo ca să locuiască,
Pentru o vreme – și să știți
Precum că fi-vor nimiciți.
Îi va ajunge sabia,
Cu ciuma și cu foametea.
Vor fi o pricină, în țară,
De-afurisenie și ocară
Și de blestem, de spaimă mare
Și groază, pentru fiecare.
13La fel, am să îi pedepsesc
Pe-aceia care locuiesc
În al Egiptului ținut,
Așa după cum am făcut
Și la Ierusalim. Să știți,
La fel vor fi ei pedepsiți:
O să-i ajungă sabia,
Cu ciuma și cu foametea.
14Nimeni – din astă rămășiță
Care-i din a lui Iuda viță
Și în Egipt s-a așezat
Cu gând de-a se fi-napoiat
În țara ei – nu va putea
Să scape de pedeapsa Mea!
Câțiva doar, din Egipt, apoi,
Se vor întoarce înapoi!”
15Bărbații toți care știau
Că soațele lor aduceau
Tămâie altor dumnezei,
Alături de alte femei
Care acolo s-au aflat
Și tot poporul așezat
La Patros – care se vădea
Că de Egipt aparținea –
Îi ziseră lui Ieremia:
16„Nu o să-ți ascultăm solia!
Nimic nu facem din ce spui
Că e din partea Domnului!
Nimic din ce ai spus la lume
Că este-n al Domnului Nume,
Nu o să facem! Noi voim,
17Doar ce am spus, să împlinim!
De-aceea o să-i dăruim
Tămâie și o s-o cinstim
Pe-mpărăteasa cea pe care
Înaltul cerului o are.
Jertfe de băutură, noi
O să-i aducem mai apoi,
Așa precum i-au dăruit
Ai noști’ părinți, când au trăit,
Cu cei ce fost-au așezați
Peste popor ca împărați,
Precum și cu aceia cari
În Iuda s-au vădit mai mari.
Vom face precum e știut
Că peste tot s-a mai făcut,
În Iuda și-n Ierusalim.
Vom face așa precum știm,
Pentru că astfel când făceam,
Parte de pâine noi aveam.
Eram cu toții fericiți,
Căci de necaz n-am fost loviți!
18De când, tămâie, n-am mai dat
Și nici jertfe n-am mai turnat,
De băuturi, celei pe care
Cerul împărăteasă-o are,
De lipsuri mari am fost loviți
Și-ajuns-am, astfel, nimiciți,
Căci ne pândise sabia
Și ne-ncercase foametea.”
19Nevestele ce s-au aflat
Acolo, iute au strigat:
„Dar când tămâie-i aduceam
Și băutură îi jertfeam
Împărătesei cea pe care
Înaltul cerului o are,
Bărbații noștri n-au știut?
Făr’ a lor voie, am făcut
Turte cu chipul ei și-apoi,
I-am jertfit băutură noi?”
20Atunci, întregului popor,
Bărbaților, femeilor
Și tuturor care i-au dat
Răspunsu-acesta, de îndat’
Le zise Ieremia: „Voi
21Credeți că Domnul, mai apoi,
Nu Și-a adus aminte, oare,
De toate jertfele pe care –
Precum ați spus – le-ați dăruit?
Credeți că nu Și-a amintit
Și de tămâia cea pe care
Ați ars-o, fără încetare,
Pe ulițele ce le știm
Că fost-au în Ierusalim,
Sau în cetățile aflate
În toată țara răsfirate?
Nu Și-a adus aminte, oare,
De jertfele cele pe care
Le-au dat ai voștri împărați,
Sau cei care erau aflați
Drept căpetenii în popor,
Precum și toți supușii lor?
22Aflați că Domnul a văzut
Totul și nu a mai putut
Să rabde ceea ce făceați,
Ce urâciuni înfăptuiați.
De-aceea, El v-a pedepsit,
Iar țara vi s-a pustiit,
Căci o paragină e ea,
Precum puteți bine vedea.
O pricină doar de ocară
Și de blestem e-a voastră țară,
Pentru tot răul săvârșit
De-al vostru neam, necontenit.
23Tocmai pentru tămâia care
Arsă a fost, de fiecare,
Pentru că ați păcătuit
Și pentru că nu ați voit
S-ascultați glasul Domnului
Și să vegheați la legea Lui
Și la poruncile lăsate
Vouă pentru a fi urmate,
Să știți că a venit, apoi,
Nenorocirea peste voi,
Așa cum bine voi puteți,
În astă zi, ca să vedeți.”
24Apoi, întregului popor –
Și-asemenea femeilor –
El le-a mai zis: „Să ascultați,
Iudeilor cari vă aflați
În țarina Egiptului,
Astăzi, Cuvântul Domnului!
25Așa vorbește Domnul, Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel:
„Iată, mărturisit-ați voi,
Cu ale voastre soațe-apoi,
Precum că ați înfăptuit
Cuvintele ce le-ați rostit,
Pentru că zis-ați: „Noi dorim –
Cu toții – ca să împlinim,
Mereu, al nostru jurământ!
Vrem să ne ținem de cuvânt,
Tămâie să îi închinăm
Și băutură să-i turnăm,
Împărătesei cea pe care
Înaltul cerului o are!”
26Deci după ce ați împlinit
Ceea ce ați făgăduit,
E timpul ca voi, cei aflați
La Egipteni, să ascultați
Cuvântul Domnului și-astfel
Știință să aveți de El:
„Iată că Domnul Dumnezeu
Spusese: „Pe Numele Meu
Vă jur acum, că niciodat’
Numele-Mi nu va fi chemat
De oamenii lui Iuda care
Sunt în Egipt. Nimeni nu are
Să zică: „Viu este, mereu,
Al nostru Domn și Dumnezeu!”
27Asupra lor, ochi-Mi voi ține
Și le voi face rău, nu bine.
Cei cari din Iuda au plecat
Și în Egipt s-au așezat
Nu vor scăpa nepedepsiți.
Ei au să fie nimiciți:
O să-i mănânce sabia,
Cu ciuma și cu foametea.
28De sabie, pot să vă zic
Că va scăpa un număr mic
Cari de la Egipteni apoi,
Veni-va-n Iuda, înapoi.
Dar rămășița cea pe care
Neamul lui Iuda o mai are –
Cari în Egipt și-a căutat
Un loc unde s-a așezat –
Are să vadă, negreșit,
Care cuvânt va fi-mplinit:
Cuvântul Meu, spus la popor,
Sau poate doar cuvântul lor.
29Iată acum, un semn prin care
O să cunoască fiecare
Că-n locu-acesta o să fiți
Voi toți, în urmă, pedepsiți,
Ca să-nțelegeți cum că Eu
Îmi împlinesc cuvântul Meu
Și că această împlinire
Vă este spre nenorocire.
30Pe Faraonul cel chemat
Hofra, care-i înscăunat
Peste Egipt, îl las să cadă
Vrăjmașilor în mâini, drept pradă,
Așa după cum e știut
Că-n Iuda Eu i-am mai făcut
Lui Zedechia, cel aflat
Peste popor drept împărat,
Atunci când a ajuns să cadă
Lui Nebucadențar drept pradă,
Adică celui cari, pe tron,
Este-mpărat în Babilon,
Care mereu îl dușmănea
Și a lui moarte o dorea.”
Selectat acum:
Ieremia 44: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca