Ieremia 32
32
Începutul istoriei celor doi ani dinaintea dărâmării Ierusalimului
1Iată cuvântul cel de sus
Care de Domnul a fost spus,
Prin robul său, prin Ieremia,
Când împăratul Zedechia,
De zece ani, era aflat,
Peste Iudei, înscăunat.
Anul acela se vădea
A fi al optsprezecelea,
De când era, în Babilon,
Pus Nebucadențar pe tron.
2Oastea lui Nebucadențar
Împresurase, așadar,
Ierusalimul. Ieremia
Fusese-nchis, de Zedechia.
În curtea temniței ședea,
Care – pe-atuncea – se ținea
De casele celui aflat,
În Iuda pus, ca împărat.
3Când împăratul Zedechia
L-a-ntemnițat pe Ieremia,
L-a întrebat: „Ce tot vorbești?
De ce, în ăst fel, prorocești,
Spunându-le la toți că, „Iată,
Astă cetate va fi dată
În mâinile celui pe care,
În frunte, Babilonu-l are”?
Cuvintele care le-ai spus,
Ai zis că-s de la Cel de Sus.
4Ai zis că eu, cari sunt aflat
Pe scaunul de împărat,
Nu am scăpare, de Haldei,
Și că am să fiu dat, de ei,
Pe mâna celui cari, pe tron,
E așezat în Babilon,
Și-n felu-acesta voi putea
De a-i vorbi și de-al vedea.
5Ai zis că-n Babilon, apoi,
Eu am să fiu prins de război
Și că acolo mă vor ține
Până-Și va aminti, de mine,
Domnul, cari zis-a: „Nu cătați,
Contra Haldeilor să stați!
Dacă cu ei vă războiți,
Izbândă n-o să dobândiți!”
6Atuncea, către Zedechia,
Zise-n acest fel Ieremia:
„Cuvântul Domnului, venit
Din ceruri, astfel mi-a vorbit:
7„Iată că am să-ți dau o veste:
Șalum – cel care unchi, îți este –
Are un fiu. Fiul acel
Este chemat Hanameel.
Băiatul va veni la tine
Și o să spună: „De la mine,
Te rog să cumperi acel lot
Ce e aflat la Anatot.
Ogorul este bun și mare,
Iar dreptul de răscumpărare
Este al tău.” La scurt timp, cel
8Ce e chemat Hanameel,
Grabnic la mine a venit
Și-n felu-acesta mi-a vorbit:
„Te rog să cumperi acel lot
Ce e aflat în Anatot,
În Beniamin. Ogoru-i mare,
Iar dreptul de răscumpărare
Este al tău, cum știi prea bine.
Te rog să-l cumperi, de la mine.”
Astfel, încredințat eu sânt,
Că e al Domnului cuvânt.
9De-aceea, am și cumpărat
Ogoru-acela, de îndat’,
De la Hanameel, cel care,
Părinte, pe Șalum, îl are,
Pe cel ce este unchi al meu.
Deci în argint plătit-am eu
Ogorul și i-am numărat
Șaptesprezece sicli-ndat’.
Am dobândit dar, acel lot
Ce e aflat în Anatot.
10Doi martori am adus și-am scris,
În fața lor, un mic zapis,
Pe care l-am pecetluit,
După ce-ntâi am cântărit –
În cumpănă – argintul dat.
11Apoi, zapisul l-am luat,
Atât pe cel pecetluit –
Care era obișnuit
După cum legea o cerea –
Cât și pe cel ce se vădea
Că este un înscris deschis.
12Am așezat acel zapis –
Care a fost de cumpărare –
În mâna lui Baruc, cel care
Era fiul lui Neriia,
Precum și al lui Mahseia,
În fața lui Hanameel
Și-a celor cari erau cu el,
Martori fiindu-i, negreșit,
Căci ei zapisu-au iscălit.
De față, încă, mai erau
Iudeii care se aflau
În număr mare-atunci și ei,
Acolo-n curtea temniței.
13În mâna lui Baruc am pus
Zapisul și astfel i-am spus,
Apoi, în fața tuturor:
14„Iată, Domnul oștirilor –
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A poruncit în acest fel:
„Să iei zapisurile care
Făcute-s pentru cumpărare –
Pe cel deschis și, negreșit,
Pe cel ce e pecetluit –
Și într-un vas să le așezi,
Să poți, mult timp, să le păstrezi!
Un vas să folosești, cum sânt
Cele făcute din pământ.”
15Căci Domnul oștilor – Acel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
A spus că „vine vremea, iară,
În care, în această țară,
Ogoare fi-vor cumpărate,
Case și vii, pe deal, aflate.”
16După ce lui Baruc – cel care,
Pe Neriia, părinte-l are –
I-am înmânat acel zapis,
Pe Domnul L-am rugat și-am zis:
17„Ah Doamne, precum e știut,
Cer și pământ Tu ai făcut,
Prin brațul Tău întins și tare
Și prin puterea Ta cea mare.
Din parte-Ți, sunt încredințat,
Cum că nimic nu-i de mirat!
18Până la neamu-al mielea,
Oamenii vor putea vedea
Nemărginita-Ți îndurare,
Dar pedepsești fără-ncetare
Păcatele părinților,
În mijlocul fiilor lor.
Tu ești al nostru Dumnezeu,
Puternic, mare tot mereu.
Domnul oștiri-i al Tău Nume
Și-i cunoscut de-ntreaga lume!
19La sfat Tu ești nespus de mare
Și-n faptă Tu ești Cel mai tare.
Ai Tăi ochi, ne-ncetat, veghează
Cărările ce le urmează
Al oamenilor fii, să poți
Să-i răsplătești apoi pe toți,
Doar după căile urmate
Și după roadele-arătate.
20În al Egiptului ținut,
Minuni și semne ai făcut,
Cum nu s-au mai văzut vreodată,
De când e lumea-ntemeiată.
Apoi ai procedat la fel,
Făcând minuni în Israel.
Tu, printre oameni, Ți-ai făcut
Un Nume și ești cunoscut,
21Căci prin minuni și semne cari
Grozave s-au vădit și mari,
Pe Israel l-ai scos afară,
Chiar de la Egipteni, din țară.
Cu mână tare, l-ai cuprins
Atunci când brațul Ți-ai întins.
22Când din Egipt ai scos afară
Poporul, Tu i-ai dat o țară,
După cum zis-ai tuturor
Părinților ăstui popor.
Lapte și miere – iată – sânt
Pe al poporului pământ.
23Poporul stăpânire-a pus
Pe țara-n care l-ai adus,
Dar nimenea n-a ascultat
Poruncile ce le-ai lăsat.
Legea pe care-ai dăruit-o,
Nimenea nu a mai păzit-o.
Atuncea, după cum ai zis,
Nenorociri Tu ai trimis!
24Jur împrejur, lângă cetate,
Șanțuri adânci au fost săpate
Ce seamănă amenințare.
Cădea-va-ntreaga ei suflare,
În mâinile oștirilor
Cari sunt ale Haldeilor.
Cetatea fi-va doborâtă,
Pentru că ea va fi lovită
Cu sabia și-asemenea
Cu ciuma și cu foametea.
Tot ceea ce Tu ai rostit
Are să fie împlinit!
25Și totuși, Tu m-ai îndemnat
Și-n acest fel ai cuvântat:
„Ia-ți un ogor, să-l stăpânești
Și în argint să îl plătești.
Apoi, la cumpărarea lui,
Ai grijă, martori, să îți pui!”,
Cu toate că cetatea – iată –
Haldeilor le va fi dată!”
26Cuvântul Domnului s-a dus
La Ieremia și i-a spus:
27„Pentru orice făptură, Eu –
În veci de veci – sunt Dumnezeu.
Din partea Mea, e ceva, oare,
Ce ar putea fi de mirare?
28Cetatea asta, așadar,
O dau lui Nebucadențar
Și-asemenea oștirilor
Cari sunt ale Haldeilor.
29Ei vor intra în acest loc
Și-n urmă îi vor pune foc.
Vor arde dar, astă cetate
Și casele, în ea, aflate.
Vor arde-alăturea de ele,
Atunci, și casele acele
Pe-acoperișul cărora,
Tămâie tot mereu – era
Adusă-n cinstea Baalilor,
Cu jertfa băuturilor,
Prin cari poporul – ne-ncetat –
A Mea mânie-a ațâțat.
30Căci ai lui Israel copii,
Precum și ai lui Iuda fii,
Din tinerețe au făcut
Doar lucruri ce nu Mi-au plăcut.
Iată, copiii cei pe care
Neamul lui Israel îi are,
M-au mâniat – prin ce-am văzut
Că ale lor mâini au făcut.
31Astă cetate-a căutat,
Mânia, de Mi-a ațâțat,
Din ziua-n care s-a zidit
Și până azi, necontenit.
Tocmai de-aceea – acum – vreau,
Din fața Mea, ca să o iau.
32Așa voi face, negreșit,
Pentru tot răul săvârșit
De ai lui Israel copii,
Dar și de ai lui Iuda fii,
Cu împărați și cu preoți,
Precum și cu prorocii toți,
Cu cei ce-n Iuda locuiesc
Sau în Ierusalim trăiesc.
Aceștia toți, neîncetat,
Pe Mine, doar M-au mâniat.
33Mi-au întors spatele, văd bine,
Și nu s-au mai uitat la Mine.
I-am învățat, i-am învățat –
Într-una – dar n-au ascultat.
34Ci idolii și i-au adus
Și-n a Mea Casă și i-au pus –
Acolo unde e chemat
Numele Meu, neîncetat –
Și-au spurcat Templul Domnului.
35În valea Ben-Hinomului,
Multe-nălțimi au ridicat,
Pe cari, lui Bal, le-au închinat
Și și-au trecut, apoi, prin foc,
Copii-n fața lui Moloc.
Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut
Și nici prin gând nu Mi-a trecut
Că face-vor, cu-ai lor copii,
Asemenea mari grozăvii
Și că vor trage, ne-ncetat,
Casa lui Iuda, în păcat.”
36Așa vorbește Domnul – Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel –
De-astă cetatea despre care
Ziceți în felu-acesta: „Are
S-ajungă de a fi lovită
De oști și de-a fi biruită
De către cel ce e pe tron,
Ca împărat, în Babilon.
O s-o lovească sabia,
Cu ciuma și cu foametea”;
37„Am să îi strâng pe toți și-apoi
Îi voi aduce înapoi,
Din toate țările în care
I-a izgonit mânia-Mi mare.
Aici, ei au să locuiască
Și liniște au să găsească.
38Popor al Meu vor fi mereu,
Iar Eu le voi fi Dumnezeu.
39Atunci, o cale vor avea
Și-o inimă de-asemenea,
Prin care va-nvăța oricine,
Să aibă teamă-n veci, de Mine,
Spre fericirea tuturor,
Precum și a urmașilor.
40Cu ei, un legământ fac Eu,
Care va dăinui mereu,
Prin care le voi face bine
Și frică vor avea, de Mine.
Nu se vor mai îndepărta,
Ci lângă Mine ei vor sta.
41Atunci, am să Mă bucur Eu,
Să le fac bine tot mereu,
Și-am să-i sădesc cu-adevărat,
În țara cere li s-a dat
Și-apoi, din tot sufletul Meu,
Am să îi ocrotesc mereu.”
42Căci Domnul în ăst fel a spus:
„Așa după cum am adus
Nenorociri peste popor –
Când fost-a neascultător –
La fel, Eu am să îi trimit
Tot binele făgăduit.
43În acel timp, ogoare – iară –
Au să se cumpere în țară.
Lucrul acesta – să se știe –
În țara voastră o să fie,
În vremile de mai târziu,
Chiar dacă ziceți că „pustiu
Are să fie-acest pământ
Căci dobitoace nu mai sânt
Pe-ntinsul lui și-asemenea,
Nici oamenii nu vor putea
Să-l locuiască, niciodat’,
Pentru că el va fi lăsat
În mâinile Haldeilor”.
44Totuși, vă spun dar, tuturor,
Că pe argint, ogoare – iară –
Au să se cumpere în țară;
Zapisuri, iar, au să se scrie
Și întărite au să fie
Cu martori cari vor fi aflați
Atât în Iuda așezați,
Cât și-n Ierusalim, la voi,
Sau împrejurul său apoi.
Puși martori au să fie iară,
Și în a lui Beniamin țară.
De-asemeni, martori au să fie
Și în cetăți de la câmpie,
În cele-n miazăzi aflate,
Ori sus, pe munte așezate.
Îi voi aduce înapoi
Pe cei ce sunt prinși de război.
Așa va fi căci, negreșit,
Domnul e Cel care-a vorbit.”
Selectat acum:
Ieremia 32: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca