Ieremia 26
26
Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului și Templului
1Când Ioiachim – acela care,
Pe Iosia, drept tată-l are –
Fusese-n Iuda așezat
Pe scaunul de împărat,
A fost rostit acest cuvânt,
Din partea Domnului Cel Sfânt.
2„Iată acum, cuvântul Lui:
„Du-te în Casa Domnului
Și spune lumii care vine
La Templul, ca să se închine,
Ceea ce Eu îți poruncesc.
3Poate că dacă le vorbesc,
Se vor întoarce înapoi,
Din căile lor rele-apoi.
Dacă ascultă glasul tău,
Atuncea o să-Mi pară rău
De tot ceea ce aș fi vrut,
În contra lor, să fi făcut,
Din pricină că fiecare,
Spre rău avut-a aplecare.”
4„Să spui așa: „Domnul a zis
Și-n felu-acesta a promis:
„Dacă n-o să Mă ascultați,
Iar Legea Mea n-o s-o urmați,
5Dacă nu veți lua aminte
La ale Mele-nvățăminte
Pe care vi le dau prin cei
Ce sunt proroci și robi ai Mei –
Căci i-am trimis de dimineață
Spre a vorbi-n a voastră față –
6Atunci, acestei Casa, iată,
Am să îi fac precum, odată,
Casei din Silo i-am făcut,
Așa după cum e știut.
Nenorociri mari, am să chem
Și-o pricină pentru blestem,
Cetatea asta o să fie,
Pentru orice împărăție.”
7Poporul și ai lui preoți
Și-asemenea prorocii toți,
Plini de uimire-au auzit
Cuvintele ce le-a rostit
Prorocul Ieremia, care
Strigatu-le-a, în gura mare,
În pragul Casei Domnului,
După porunca dată lui.
8Când Ieremia-a isprăvit
Și-a spus tot ce i-a poruncit
Domnul să zică, toți s-au dus
Și mâinile pe el au pus.
Poporul și ai lui preoți
Și-asemenea prorocii toți,
În felu-acesta au vorbit:
„Să mori, trebuie, negreșit!
9Te-a auzit atâta lume,
Vorbind în al Domnului Nume.
Dar oare, cum de îndrăznești
Să vii și să ne prorocești,
Zicând că „Tot ce s-a-ntâmplat
La Silo-n timpu-ndepărtat
Se va-ntâmpla Casei pe care
Al nostru Dumnezeu o are?
Și-apoi, cetatea nimicită
Ajunge-va și pustiită?”
Poporul l-a înconjurat
Pe Ieremia, de îndat’.
S-au strâns cu toți în jurul lui,
În curtea Casei Domnului.
10Când căpitanii cei pe care
Neamul Iudeilor îi are
Au auzit ce s-a-ntâmplat,
Grabnic, la Templu-au alergat
Și s-au îngrămădit apoi,
În fața porții celei noi.
11Proroci și preoți au venit
În fața lor și au vorbit,
Ca să-i audă tot soborul
De căpetenii și poporul
Care fusese adunat:
„Omul acesta-i vinovat!
De moarte-i vrednic, negreșit,
Pentru că el a prorocit
Contra cetății ăsteia
Și-a Templului, de-asemenea.
Martori la ceea ce-am spus noi,
De bună seamă sunteți voi,
Căci toată lumea-a auzit
Cuvintele ce le-a rostit,
Aicea – chiar în acest loc –
Omul acesta, zis proroc!”
12Atuncea, Ieremia zise
Poporului care venise
În fața lui și celor cari
Se dovedeau a fi mai mari
Peste popor: „Eu am venit
La Templu și am prorocit,
După porunca Domnului.
Vorbit-am contra Casei Lui
Și a cetății. Am făcut
Așa precum El mi-a cerut!
13Acuma dar, seama luați
Și faptele vă îndreptați!
Păziți porunca Domnului,
Căci El, în bunătatea Lui,
Se va căi de gândul Său
Și n-o să vă mai facă rău!
14Cu toți ați pus mâna pe mine:
Faceți cum credeți că e bine
Și precum drept e, totodată!
15Dar să luați seama, căci iată
Ce se întâmplă, de cumva,
Mă va ucide cineva:
Cetatea voastră, dar și voi,
Drept vinovați veți fi apoi,
Căci sângele mi l-ați vărsat,
Iar el este nevinovat,
Pentru că Domnul m-a trimis
Ca să vă spun tot ce v-am zis!”
16Poporul și al lui sobor
De căpitani, prorocilor
Și preoților, le-au vorbit:
„Omul acesta, negreșit,
Nu se arată vinovat
Încât să fie morții, dat.
În Numele Celui pe care,
Drept Domn și Dumnezeu Îl are
Al nostru neam, el ne-a vorbit.
Deci nu trebuie pedepsit!”
17Unii dintre bătrâni s-au dus
În fața tuturor și-au spus:
18„Mica – cel ce era profet
Și se trăgea din Moreșet –
Pe vremea-n care Ezechia,
În Iuda, a avut domnia,
A zis întregului popor:
„Iată că Domnul oștilor,
În acest fel, a cuvântat:
„Sionul tot va fi arat,
Precum ogoru-i pregătit.
Ierusalimul, negreșit –
În vremea care o să vie –
Morman de pietre o să fie.
Muntele Casei Domnului
Ajunge-va la rândul lui,
O înălțime ne-ngrijită,
Doar de păduri acoperită.”
19Oare atuncea, Ezechia –
Care avea-n Iuda domnia –
Cu tot poporul la un loc,
L-au omorât pe-acel proroc?
Nu vă e, oare, cunoscut
Că Ezechia s-a temut
De Domnul? Nu a-ngenunchiat
În fața Lui și s-a rugat?
Domnul, atunci, nu S-a căit
De răul pe cari l-a rostit
În contra lor? La fel și noi
Să ne împovărăm apoi,
Sufletul nost’, cu bună știre,
Făcând astă nelegiuire?”
20(Pe vremea ‘ceea, viețuia
Încă un om cari prorocea
În Numele Domnului Sfânt
Și-mpărtășea al Său cuvânt,
Celor ce-n Iuda s-au aflat.
El, Urie, era chemat
Și se vădea a fi cel care,
Părinte, pe Șemaia-l are.
Din Chiriat-Iearim, de loc,
Se dovedea acel proroc.
Contra cetăți-a prorocit
Și contra țării, negreșit.
Cuvintele spuse de el
Se dovedeau a fi le fel
Cu tot ceea ce-a cuvântat
Și Ieremia, ne-ncetat.
21Când Ioiachim, cu-aceia cari,
Peste popor erau mai mari
Și-ai săi viteji au auzit
Cuvintele ce le-a rostit
Urie-atunci, au căutat
Motiv ca să-l omoare-ndat’.
Dar Urie a auzit
De ceea ce ei au urzit
Și spre Egipt grabnic s-a dus,
Unde la adăpost s-a pus.
22Când Ioiachim a prins de veste
Că Urie, în Egipt, este,
Pe Elnatan – pe-acela care,
Părinte, pe Acbor, îl are –
Trimisu-l-a pe urma lui.
Slujbași de-ai împăratului
L-au însoțit în drumu-acel.
23L-au prins pe Urie și-astfel,
El a fost dus la împărat,
Iar Ioiachim iute-a luat
O sabie și-a tăbărât
Asupră-i și l-a omorât.
Trupul său mort a fost luat
Și-n urmă fost-a aruncat
Într-un mormânt precum aveau
Cei care din popor erau.)
24Dar Ahicam – acela care,
Părinte, pe Șafan, îl are –
A fost cu Ieremia. El
Nu s-a-nvoit, în nici un fel,
Ca să îl lase pe proroc,
Poporului din acel loc,
Căci el era încredințat
Că au să îl ucidă-ndat.”
Selectat acum:
Ieremia 26: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca