Ieremia 24
24
Cele două coșuri cu smochine
1Domnul, apoi, veni la mine
Și două coșuri cu smochine –
Atuncea – El mi-a arătat.
Aceste coșuri s-au aflat
Puse în fața Templului
Care era al Domnului.
Tot ceea ce eu am văzut
Știusem că s-a petrecut
După ce fost-a strămutat
Cel ce se-aflase împărat
Peste Iudei – Ieconia –
Cari în Ierusalim domnea.
Ieconia era cel care,
Pe Ioiachim, părinte-l are.
A fost dat jos de pe-al său tron
Și strămutat în Babilon,
Cu căpitanii lui cei mari,
Cu-ai lui fierari și cu lemnari,
De către Nebucadențar.
2Smochine fost-au, așadar,
Pus, în coșurile-acele.
Astfel, într-unul dintre ele,
Eu am văzut că s-au aflat
Smochine bune de mâncat,
Însă în celălalt erau
Smochine ce nu se puteau
Mânca deloc, pentru că ele,
Cu toate erau foarte rele.
3Domnul la mine a venit
Și-n felu-acesta mi-a vorbit:
„Hei, Ieremio! Spune-Mi oare,
Ceea ce vezi, cum ți se pare?”
Eu am răspuns: „Doamne, văd bine
Că-s două coșuri cu smochine.
Cele, în primul coș aflate,
Sunt bune spre a fi mâncate,
Dar celelalte-s foarte rele
Și nu pot fi mâncate ele.”
4Cuvântul Domnului venit,
Din ceruri, astfel mi-a vorbit:
5„Așa vorbește Domnul, Cel
Ce-i Dumnezeu în Israel:
Așa precum deosebești
Smochinele ce le zărești
Și-n felu-acesta poți a spune,
Care sunt rele sau sunt bune,
Așa am să-i aleg apoi,
Și Eu, pe prinșii de război,
Ca să le dau a mea-ndurare.
Pentru că Eu sunt Acel care
Am dus din Iuda, ăst popor,
În țările Haldeilor.
6Oameni-aceștia vor avea,
Din nou, bunăvoința Mea,
Căci Eu îi voi aduce iară
Să locuiască-n a lor țară.
Am să-i așez, am să-i sădesc
Și n-am să îi mai nimicesc.
N-am să-i mai smulg din țara lor,
Pe oamenii ăstui popor.
7O inimă, ei vor avea
Și să-nțeleagă, vor putea,
Precum că Domnul sunt doar Eu.
Astfel, vor fi poporul Meu,
Iar Eu – atuncea – am să fiu
Drept Dumnezeul lor Cel viu.
Voi face să le meargă bine,
Dacă se-ntorc, din nou, la Mine,
Din toată inima și vor
Să fie iar, al Meu popor.
8Dar ca smochinele acele
Ce nu se pot mânca de rele
Ce se vădesc, va fi cel care,
Drept Zedechia, nume are
Și este-n Iuda împărat.
La fel se va fi întâmplat
Cu căpeteniile lui,
Cu a Ierusalimului
Popor, care, o rămășiță,
Va fi, din a lui Iuda viță,
Trăind aici, în țara lui,
Precum și-n a Egiptului.
9În vremea care o să vie,
De pomină îi fac să fie.
Doar pricini de nenorocire,
A țărilor de peste fire,
Au să ajungă. De ocară
Îi fac, în fiecare țară,
În care fi-vor izgoniți.
Buni de blestem, vor fi găsiți
Și de batjocură, mereu,
Oriunde-am să-i împrăștii Eu.
10Îi voi lovi cu sabia,
Cu ciuma și cu foametea,
Până atunci când au să piară
Cu toții, din această țară,
Pe cari am dat-o Eu, celor
Ce se vădeau părinți ai lor
Și care-apoi, în stăpânire,
Le-am dat-o lor, drept moștenire.”
Selectat acum:
Ieremia 24: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca