Ieremia 15:1-6

„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat! Și dacă îți va zice-apoi, „Dar unde să ne ducem noi?”, Tu le vei spune astfel: „Eu Spun doar ce zice Dumnezeu: „La moarte meargă – negreșit – Cel ce la moarte e sortit. La sabie, meargă acei Care sortiți sunt sabiei. La foamete meargă apoi Aceia care, dintre voi, La foamete au fost sortiți, Iar cei ce robi sunt hărăziți Au să se ducă în robie, Căci astfel trebuie să fie!” Asupra lor, am pregătite Nenorociri mari a trimite. Nenorocirile acele, În număr, patru vor fi ele. Îi va ucide sabia, Și câinii îi vor sfâșia; Iar păsările cerului – Cu fiarele pământului – Au să-i mănânce, căci voiesc – În acest fel – să-i nimicesc. De pomină-i voi face Eu, Printre popoare-a fi mereu, Din pricină că am văzut Toate pe câte le-a făcut – Chiar în Ierusalim – cel care, Pe Ezechia, tată-l are. El este-n Iuda împărat Și drept Manase e chemat. Ierusalime, oare cine, Milă, mai are-acum, de tine? Cine să te mai plângă, oare? Sau cine mai este, sub soare, Să vină în a ta cetate Spre-a te-ntreba de sănătate? „M-ai părăsit și M-ai uitat” – Domnul a zis. „‘Napoi ai dat. De-aceea, mâna Îmi va sta, Întinsă, împotriva ta, Căci vreau ca să te nimicesc! Sătul de milă, Mă vădesc.