„Iată că Eu am să zidesc
Și ceruri noi și-un nou pământ.
Astfel, de toate câte sânt
Astăzi pe lume, nimenea,
Aminte, nu va mai putea
Ca să-și aducă mai apoi.
Ci bucuroși o să fiți voi,
Căci parte doar de veselie,
O să aveți, pe veșnicie,
Când veți vedea tot ce voi face.
Ierusalimu-l voi preface
În nesfârșită veselie
Și-al său popor, în bucurie.
Eu Însumi, voi veni la voi
Și la Ierusalim apoi,
Am să Mă veselesc, mereu,
Alături de poporul Meu.
N-au să se-audă plânsete,
Acolo, și nici țipete.
În el, n-au să se mai găsească
Copii, puțin să viețuiască.
Bătrâni nu se vor fi găsit
Cari anii să nu-și fi-mplinit.
Acela care, bunăoară,
La ani o sută o să moară,
Tânăr va fi – neîndoios –
Și-i blestemat ca păcătos.
Poporul case-o să zidească,
În care o să locuiască.
Vii va sădi acest popor
Și va mânca roadele lor.
Nu vor zidi casele-acele,
Ca să stea alți-apoi, în ele.
Nici vii nu au ca să sădească
Și alții să le folosească,
Pentru că-ntregul Meu popor,
Asemenea copacilor
Va viețui și bucuros
Are a fi, neîndoios,
De lucrul care a știut,
Cu mâna lui, să-l fi făcut.
Degeaba n-au să mai muncească
Și nu au să mai zămislească
Copii, pe care-apoi, în țară,
Să-i vadă cum au să le piară,
Ci o sămânță vor fi – iată –
De Domnul binecuvântată
Și împreună vor putea,
Cu ai lor fii, de a ședea.
Le voi răspunde, de îndat’,
‘Nainte de-a Mă fi chemat
Și-am să-i ascult, necontenit,
‘Nainte de a fi sfârșit
Ceea ce vrut-au să Îmi spună!
Lupul și mielul, împreună,
Vor paște iarba câmpului.
Leul, asemeni boului,
O să mănânce paie, până
Va fi sătul. Numai țărână,
În vremea ‘ceea – veți vedea –
Drept hrană, șerpii vor avea.
Atunci va fi un timp de pace,
Căci nici un rău nu se va face
Și nu va fi vreo vătămare
Pe muntele Meu sfânt și mare.
Așa va fi, căci – negreșit –
Domnul e Cel care-a vorbit.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
