Isaia 59:10-11

Ca niște orbi, noi bâjbâim Pe lângă zid. Ne poticnim – Asemeni celui cari ochi n-are – Chiar ziua, în amiaza mare, De parcă noaptea ne-nconjoară. Ca morții suntem, bunăoară, Printre toți cei care trăiesc Și plini de viață se vădesc. Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.