Isaia 56
56
1„Așa vorbește Dumnezeu:
„Păziți ce este drept mereu,
Și faceți doar ce este bine;
Căci a Mea mântuire vine
Și-apoi neprihănirea Mea –
Curând, curând – se va vedea,
Pentru că peste firea toată,
E gata a fi arătată.
2Ferice e de omul care,
Să facă acest lucru, are,
Precum și de-al său fiu cari știe,
În el, statornic să se ție,
Păzind mereu, al Meu Sabat
Spre a nu-l pângări vreodat’,
Și stăpânindu-și brațul său,
Ca să nu facă nici un rău!
3Străinii cari au să voiască,
De Domnul să se alipească,
Să nu zică: „Domnul, pe noi,
Are-a ne despărți apoi,
De-al său popor!”. De-asemenea,
Nici famenul nu va avea
Voie să zică: „M-am uitat
Și văd că sunt un pom uscat!”,
4Căci Domnul, astfel, a vorbit:
„Toți famenii care-au păzit
Sabatele și au făcut
Doar ceea ce Îmi e plăcut –
Pentru că ei statornici sânt
Mereu, în al Meu legământ –
5Au să primească-n Casa Mea,
Un loc. Un nume vor avea,
Nume cu mult mai bun – pot zice –
Decât cei cari sunt fii și fiice.
Numele dat lor o să fie
Un nume pentru veșnicie.
6Pe cei străini – ce-au să dorească
De Domnul să se alipească
Pentru ca să-I slujească Lui
Iubind Numele Domnului,
Păzind mereu al Lui Sabat
Spre a nu-l pângări vreodat’,
Și-arată că în stare sânt
Să țină al Meu legământ –
7Am să-i aduc, în urmă, Eu,
La muntele cel sfânt al Meu,
Și-o nesfârșită veselie,
Asupra lor are să vie,
Atuncea când au să se adun
În Casa Mea de rugăciune.
Jertfe și arderi au să-Mi dea,
Pe-altarul Meu, în Casa Mea.
Aceste jertfe, pregătite
De către ei, vor fi primite.
Atunci, Casei i se va spune
Drept Casă pentru rugăciune
A tuturor neamurilor
Și-a tuturor popoarelor.”
8Așa vorbește Dumnezeu
Care îi strânge, tot mereu,
Pe cei care s-au risipit
Și din Israel au ieșit:
„Voi strânge și alte popoare
Și neamuri care sunt sub soare,
Pe lângă cei ce i-am chemat
Și cari, acum, i-am alungat.”
Mustrări și mângâieri
9„Veniți voi, fiarelor, cu toate,
În câmpuri sau păduri, aflate!
Degrabă să vă adunați!
Veniți! Veniți ca să mâncați!
10Sunt orbi cei care îl păzesc.
Pricepere nu dovedesc.
Câini muți sunt ei și aiurează.
Stau tolăniți și dormitează.
11Totuși, sunt niște câini în care
Zace o lăcomie mare
Și nu se satură nicicând.
Niște păstori, lângă oi, stând,
Sunt ei, însă sunt dovediți
Că de pricepere-s lipsiți.
De drum, își vede fiecare
Și de folosul ce îl are.
12„Veniți” – zic ei – „vom căuta
Vin mult și ne vom îmbăta,
Căci vom găsi băuturi cari
Amețitoare sunt și tari!
Mâine, așa precum ne place,
La fel ca astăzi noi vom face,
Ba – dacă vrem – vom căuta
Ca și mai rău a ne purta!”
Selectat acum:
Isaia 56: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca