Isaia 53
53
1Cine-a crezut vorbele zise?
Cine-a crezut ce se vestise?
Cine e cel care-a văzut –
Cine e cel ce-a cunoscut –
Brațul cel tare-al Domnului?
2El a crescut ‘naintea Lui,
Ca o odraslă slabă, care
Este Lăstarul ce răsare
Dintr-un pământ uscat. N-avea
Nici frumusețe; nu vădea
Nici strălucire minunată,
Ca să atragă – dintr-odată –
Privirile, asupra Lui.
Nu arătase nimănui,
Ceva anume, ca să-i facă,
Pe toți, în urmă, să Îl placă.
3De oameni e disprețuit.
Om al durerii S-a vădit,
Cu chinurile învățat.
Atât dispreț a îndurat,
Încât nici măcar nu puteai
Să Îl privești, ci-ți întorceai
Privirea de la El, iar noi
Nu L-am luat în seamă-apoi.
4Asupra Lui, El a luat
Durerea noastră. Ne-a purtat
Și suferințele apoi,
Iar despre El, gândit-am noi,
Precum că este pedepsit,
De Dumnezeu și e smerit.
5Pentru păcatele pe care
Le-am săvârșit noi, fiecare,
Străpuns a fost El, negreșit.
De-asemenea, a fost zdrobit
Pentru fărădelegi apoi,
Cari făptuite-au fost de noi.
Pedeapsa care trebuia,
În urmă, pacea să ne-o dea,
Asupra Lui doar a venit.
Tămăduire-am dobândit
Prin rănile ce le primise
Și pentru noi le suferise.
6La fel precum sunt niște oi
Rătăcitoare, eram noi,
Căci fiecare își vedea
De drumul pe care-l avea.
Pe El, Domnu-L făcu să cadă,
Nelegiuirii noastre, pradă.
7Atunci când fost-a chinuit,
Atunci când era asuprit,
N-a deschis gura. Ca un miel
Dus la tăiere, era El,
Sau ca o oaie ce pătrunde
În fața celui care tunde.
Nici un cuvânt, El nu a zis,
Iar gura Lui nu s-a deschis.
8Prin apăsare-a fost luat,
După ce fost-a judecat.
Cine putea a crede, oare –
În vremea Lui – că de sub soare,
El a fost șters, fiind lovit,
Pentru că a păcătuit
Întregul meu popor? Astfel,
9Groapa săpată pentru El,
Între cei răi, loc, și-a aflat.
Mormântul I-a fost așezat
Cu cei bogați, de peste fire,
Deși nici o nelegiuire,
N-a săvârșit și niciodat’,
Cu vicleșug, nu S-a purtat.
10Domnul a vrut, prin suferință,
Ca să zdrobească-a Lui ființă.
Dar după ce Își va fi dat
Viața, drept jertfă de păcat,
El, o sămânță, va vedea
Și multe zile va avea.
Astfel, lucrarea Domnului
Va propăși prin mâna Lui.
11El va vedea ce a rodit
Sufletul Său, când a murit
Și se va-nviora astfel.
Prin cunoștința-aflată-n El,
Al Meu Rob, Cel neprihănit,
Pe mulți, îi va fi rânduit#53:11 Sau altfel spus, „înderptățit”Este cuvântul potrivit.
La starea care e cerută,
Care-i lui Dumnezeu plăcută,
Și va lua asupra Lui,
Nelegiuirea omului.
12De-aceea, parte-I fac, să stea
Cu toți cei mari alăturea –
Cu cei puternici, o să poată
Ca să împartă prada toată –
Pentru că Însuși El S-a dat
La moarte și-a fost așezat
În rând cu cei ce se vădeau
Că făr’delegi doar săvârșeau –
Și-astfel, asupra Lui era,
Atunci, păcatul multora –
Și pentru că El S-a rugat
Spre a-l scăpa pe vinovat.”
Selectat acum:
Isaia 53: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca