Isaia 48
48
Vechile și noile prorocii
1„Lucrul acest să-l ascultați
Voi toți acei care purtați,
Azi, numele lui Israel
Și cari sunteți Iudei, de fel.
Casă-a lui Iacov, ia aminte
Și-ascultă dar, aste cuvinte.
Ascultați toți, voi cari, mereu,
Spre-al lui Israel Dumnezeu
V-ați întors ochii și-ați strigat,
Voi toți cei care ați jurat
Pe sfântul Nume-al Domnului,
Dar n-ați venit în fața Lui,
În adevăr să vă vădiți
Oameni a fi, neprihăniți!
2De la cetatea sfântă, ei,
Numele-și trag. Oameni-acei
Se bizuiesc pe Cel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are,
Iar Numele-I răsunător
Este de Domn al oștilor.
3De multă vreme – la-nceput –
Mari prorocii Eu am făcut.
Din gura Mea, ele-au ieșit
Și-ndată, s-au și împlinit.
Tot ce-am vestit s-a și făcut,
Pentru că Eu așa am vrut.
4Știind că tu ești împietrit,
Că ai grumazul întărit –
Ca fierul – și de bună seamă,
Îți este fruntea de aramă,
5Din vremea veche ți-am vestit
Aceste lucruri, negreșit.
Te-am înștiințat de mai ‘nainte,
Pentru ca tu să iei aminte –
Când împlinite vor fi ele –
Iar despre lucrurile-acele
Să nu poți spune: „Am văzut
Că al meu idol le-a făcut,
Căci cel care le-a poruncit
E tocmai chipul meu cioplit
Și toate-acum s-au întâmplat,
Cum vrut-a chipul meu turnat!”
6Ceea ce vezi acum, știi bine
Că auzit-ai de la Mine!
Dar spune, oare, nu găsești
Cu cale, să mărturisești?…
Iată, am să-ți vestesc apoi,
Lucruri ascunse, lucruri noi,
Lucruri ce sunt necunoscute,
Care te tine nu-s știute.
7Ele – acum – vor prinde viață:
Acum, în vremile de față,
Căci nu fac parte din trecut.
Tu, până azi, nu ai știut
De ele, ca să spui apoi:
„Demult le cunoșteam și noi”.
8N-ai auzit, nu le-ai știut;
Urechi deschise n-ai avut –
Odinioară – să ții minte
Și să le știi mai dinainte.
Eu am știut că – ne-ndoios –
Te dovedești necredincios,
Căci de la naștere-ai primit
Tu, numele de răzvrătit.
9Din pricina Numelui Meu,
Multă răbdare vădesc Eu.
Pentru-a Mea slavă, Mă opresc
Și nu vreau să te nimicesc.
10Iată că Eu, încrezător,
Te-am așezat într-un cuptor.
Focul urgiei te-a-ncălzit,
Însă argint nu te-am găsit.
11Din dragoste, față de Mine,
Vreau să lucrez Eu, pentru tine!
Cum s-ar putea ca al Meu Nume,
Hulit a fi de către lume?
Nu am să las ca slava Mea
Să fie dată altuia.
12„Ascultă Iacove! La fel,
Ascultă și tu, Israel!
Eu sunt Cel care te-a chemat,
Care – de mână – te-a luat!
Eu sunt întâiul, tot mereu,
Iar Cel din urmă sunt tot Eu.
13Cu mâna Mea, am așternut
Pământul. Ceruri am făcut,
Cu dreapta Mea. Cum le-am chemat,
Ele s-au și înfățișat.
14Vă strângeți toți să ascultați,
Iar apoi, seama, să luați.
Cine-a vestit aceste toate?
Cine, să le-mplinească, poate?
Acel pe care îl iubește
Domnul, acela împlinește
Îndată, toată voia Lui,
În contra Babilonului,
Iar al său braț, necruțător,
Peste-al Haldeilor popor,
Plin de puteri se va lăsa
Și greu are a-i apăsa.
15Eu sunt Cel care a vorbit.
Eu l-am chemat, l-am întărit
Și am să-l fac izbutească,
În ceea ce-o să-nfăptuiască.
16Apropiați-vă de Mine
Și ascultați-Mă voi, bine!
Nu în ascuns am cuvântat.
Din timpurile vechi, am stat
De față, când au început
Aste lucrări de s-au făcut.
Acuma, Domnul Dumnezeu,
Pe mine m-a trimis, iar eu,
De Duhul Său sunt însoțit.
17Iată că Domnul a vorbit,
Căci Răscumpărător ți-e El
Și Sfânt îi e, lui Israel:
„Sunt al tău Domn și Dumnezeu!
Te-nvăț ce-i de folos, mereu,
Căci Eu doar te călăuzesc
Pe calea ce ți-o pregătesc.
Ți-arăt pe unde să te duci,
Pe unde trebuie s-apuci!
18O! De ai fi luat aminte
La ce ți-am spus mai dinainte,
La ceea ce ți-am poruncit.
Atunci, pacea ți-ar fi venit
Precum un râu îmbelșugat,
Căci fericire ți-aș fi dat,
Asemeni valurilor mării,
Și-asupra ta și-asupra țării.
19Precum țărâna – negreșit –
Sămânța ta s-ar fi vădit,
Iar roadele pântecului,
Ca boabele nisipului.
Numele tău, veșnic, ședea –
Atuncea – înaintea Mea.
20Grabnic, din Babilon, ieșiți!
Iute, de la Haldei, fugiți!
Apoi, din trâmbițe sunați
Și tuturor de veste dați,
Pe fața-ntregului pământ.
Spuneți la toți: „Domnul Cel Sfânt,
De al său rob, S-a îndurat!
Pe Iacov, l-a răscumpărat!
21Când au să treacă prin pustie,
De-al setei chin nu au să știe,
Căci Domnul are să le dea
Apă din stâncă-atunci să bea –
Pe săturate – cât le place.”
22Domnul a zis: „Cei răi n-au pace!”
Selectat acum:
Isaia 48: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca