Isaia 45
45
1„Așa vorbește Domnu care,
Pe Cir, drept uns al său, îl are,
De mână-l ia și-l însoțește,
Căci să doboare, îl gătește,
Mulțimile popoarelor,
Iar brâul împăraților
Să îl dezlege; să deschidă
Porți cari să nu se mai închidă.
2„În fața ta, am să pășesc
Și drumul am să-l netezesc.
Voi sfărâma uși de aramă
Și am să rup – de bună seamă –
Zăvoarele din fier făcute,
Care pe porți au fost bătute.
3Îți dau ascunse visterii
Și am să-ți dărui bogății,
Care – acum – zac îngropate.
Acestea toate-ți vor fi date,
Ca tu să știi un lucru-anume,
Că Eu sunt Domnul și, pe nume,
Eu te-am chemat. Eu sunt, mereu,
Al lui Israel Dumnezeu.
4Numai din dragostea Mea mare,
Față de Iacov – de cel care
Îmi este rob – și pentru cel
Care se cheamă Israel
Și Mi-e ales, te-am căutat.
Apoi, pe nume te-am chemat
Și cu bunăvoință. Eu,
Din ceruri, ți-am vorbit mereu,
‘Nainte de a fi putut
Tu, ca să Mă fi cunoscut.
5Căci Eu sunt Domnul, tot mereu,
Și nu este alt Dumnezeu,
Pentru că în afara Mea,
Nu se mai află nimenea.
Eu te-am încins, când nu știai
Nimic și nu Mă cunoșteai.
6Toate acestea le-am făcut
Numai așa precum am vrut,
Spre a se ști, din răsărit
Și-apoi până la asfințit,
Precum că în afara Mea
Nu se mai află nimenea,
Căci Eu sunt Domnul, tot mereu,
Și nu este alt Dumnezeu.
7Lumina, Eu o întocmesc,
Iar bezna, tot Eu o-mpletesc.
Eu dau belșugul și tot Eu
Aduc restriștea căci, mereu,
Aceste lucruri Eu le fac,
Numai după al Meu bun plac.
8Să picure din nori, apoi,
Neprihănirea, peste voi!
Deschidă-se-a pământului
Față ca, din lăuntrul lui
Să se reverse mântuirea
Și să vă vină izbăvirea!
Aceste lucruri, Eu le fac,
Numai după al Meu bun plac.”
9„Vai, este de acela care,
Purtări nesăbuite, are,
Căci deși este muritor,
Se ceartă cu-al său Făcător! –
Un ciob, din multele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ! –
Dar, să îi spună, îndrăznește
Lutul, celui ce-l fățuiește,
„Ce faci?”, sau zice o lucrare,
Cumva, despre acela care
A întocmit-o cu migală,
„El n-are mâini”? Fără-ndoială,
10Vai e de cel necugetat
Care, pe tată, l-a-ntrebat:
„Dar de ce oare, m-ai născut?”,
Iar mamei, „De ce m-ai făcut” –
Îi zice-apoi – „pe-acest pământ?”.
11Așa vorbește Domnul Sfânt,
Al lui Israel Făcător:
„Vrea cineva, de viitor,
Să mă întrebe? Vrea, cumva,
Să-Mi poruncească cineva –
Acuma – pentru toți acei
Cari se vădesc copii ai Mei,
Sau pentru lucrurile-acele,
Făcute de mâinile Mele?
12Eu am făcut acest pământ
Și oameni cari, pe el, sânt.
Făcut-am ‘naltul cerului,
Precum și toată oastea lui.
13L-am așezat – de-asemenea –
Pe Cir, după dreptatea Mea.
Ale lui căi, Eu le păzesc,
Mereu, și i le netezesc.
El are să-Mi zidească iară,
Cetatea-n a lui Iuda țară,
Iar prinșilor mei de război,
Le va da drumul mai apoi,
Fără să ia răscumpărare
Sau daruri de la fiecare,
Pentru căci Cel care-a vorbit
E Domnul oștii, negreșit.”
14„Așa vorbește Domnul: „Toate
Câștigurile ce le scoate
Egiptul, tot ce va avea,
Atuncea, Etiopia –
Strâns din negoțul ei cel mare –
Toată averea ‘ceea care
E strânsă de acel popor
Cari este-al Sabeenilor –
Iar cei care-l alcătuiesc,
Mari de statură, se vădesc –
La tine-ajunge-a se socoate.
Popoarele acestea, toate,
Au să ajungă-nlănțuite,
Mergând – în urma ta – smerite.
La tine, ele vor striga
Și ne-ncetat te vor ruga,
Căci îți vor spune: „Dumnezeu,
Numai la tine, e mereu.”
15Dar Tu ești un Dumnezeu care
Te tot ascunzi, fără-ncetare.
Te-ascunzi, deși Tu ești, mereu,
Al lui Israel Dumnezeu.
Te-ascunzi Mântuitorule!
Te-ascunzi Tu, Dumnezeule!
16Sunt uluiți și rușinați
Cei ce fac idolii turnați
Și umiliți sunt scoși afară
Căci încărcați sunt, de ocară.
17Dar Israelul, negreșit,
De Domnul fi-va mântuit,
Iar mântuirea Lui, se știe
Că, dăinuiește pe vecie.
18Domnul, care e Făcător
Al tuturor cerurilor,
Acela care a-ntocmit
Pământul și l-a întărit –
Nu pentru a-l face-o pustie,
Ci locuit voind să fie –
În felu-acesta a vorbit:
„Doar Eu sunt Domnul, negreșit,
Și nu mai este nimenea
Care să-Mi fie-asemenea!
19Eu, în ascuns, n-am cuvântat,
Nici într-un loc întunecat.
Eu nu am zis celor pe care,
Iacov urmași în lume-i are,
„Veniți la Mine, cu toți dar,
Și căutați-Mă-n zadar!”
Eu – Domnul – spun neîncetat,
Doar ce e drept și-adevărat.”
20„Vă strângeți și v-apropiați
Voi, cei care sunteți scăpați
Din țările neamurilor!
Vă spun, spre știrea tuturor,
Că toți cei care își cioplesc
Idolii lor se dovedesc
Fără pricepere, căci cheamă
Un domn care – de bună seamă –
Nu poate ca să-i mântuiască
Sau sprijin să le dăruiască.
21Vorbiți cu oamenii acei.
Aduceți-i dar, și pe ei
Încoace, să se sfătuiască,
Unii cu alții să vorbească.
Cine e Cel ce-a prorocit
Și aste lucruri le-a vestit
De la-nceput, mai dinainte,
Ca voi – toți – să luați aminte?
Dar oare nu vi le-am spus Eu,
Care sunt Domnul? Dumnezeu,
Un altul, în afara Mea,
Nu se mai află nimenea!
Drept și mântuitor, sunt Eu,
Căci nu mai e alt Dumnezeu.
22De-aceea zic Eu, către voi:
Veniți la Mine, înapoi,
Ca să puteți fi mântuiți
Voi toți cei care vă găsiți
La marginile de pământ,
Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!
23Pe Mine Însumi, Mă jur Eu!
Nu-Mi iau ‘napoi cuvântul Meu
Și adevăr doar, veți vedea,
Că va ieși din gura Mea:
Orice genunche o să fie
Plecat, să Mi se-nchine Mie,
Iar limbile de pe pământ
Pe Mine-or face jurământ.
24Când acel timp o să sosească,
Doar astfel o să se vorbească:
„Dreptatea-n Domnul se găsește.
Puterea-n El doar locuiește.
Le El vin cei ce-s mâniați
Pe El și fi-vor înfruntați.
25Făcuți vor fi neprihăniți
În Domnul dar – și proslăviți
Vor fi de-asemenea, în El –
Cei ce-s urmași din Israel.”
Selectat acum:
Isaia 45: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca