Isaia 21
21
Împotriva Babilonului
1Către pustia mării, iată,
E prorocia îndreptată.
Precum pornește-o vijelie
Din miazăzi, are să vie
Și el, din țara-nfricoșată,
Trecând pustia neumblată.
2Un vis grozav m-a răscolit
Și multe mi-a descoperit.
Asupritorul asuprește,
Pustiitorul pustiește.
„Elamule, hai, suie-te!
Tu, Medio, hai, scoală-te
Și împresoară! Am să fac
După cum este al Meu plac
Și va-nceta oftarea lor” –
A zis Domnul oștirilor.
3Când aste lucruri le-am văzut,
Inima mea s-a și umplut
De mari neliniști. De îndat’,
Niște dureri m-au apucat,
Asemenea celor pe care
Doar ceasul nașterii le are.
De zvârcoliri, nu am putut
Să mai aud. Nici n-am văzut
Nimic, căci m-a împiedicat
Tremurul ce m-a apucat.
4Inima-mi bate tot mai tare,
Iar groaza-mi intră-n mădulare.
Noaptea plăcerilor se-arată
A fi de spaime-nveninată.
5Ei întind masa și se-așează,
În timp ce străjile veghează.
În jurul mesei, cu toți stau,
Mănâncă liniștiți și beau…
Însă de-odat’, s-a auzit
Un strigăt care-a poruncit:
„Sus voievozi, și fiecare
Să-și ungă scutul ce îl are!”
6Căci iată ce mi-a poruncit
Domnul, atunci când mi-a vorbit:
„Du-te acuma și așează,
Degrabă, un străjer, de pază.
Acesta, grijă, va avea,
Să-ți spună tot ce va vedea.”
7El s-a suit pe o-nălțime
Și-a văzut multă călărime.
Pe cai veneau, doi câte doi;
La fel și pe măgari apoi;
Și pe cămile, se zăreau
Că tot doi câte doi erau.
Străjerul, neclintit, a stat
Și-apoi, atent, a ascultat.
8După aceea, ca un leu,
El a strigat: „În turnul meu,
Doamne, de pază eu am stat,
Noapte de noapte, și-am vegheat!
9Mulți călăreți, eu am zărit,
Doi câte doi cum au venit.”
Apoi, străjerul a luat
Cuvântul iar, și a strigat:
„Iată acuma, am văzut
Că Babilonul a căzut!
Toate icoanele-s sfărmate
Ș, la pământ sunt aruncate!”
10Popor al meu – cari ai luat
Parte, când eu am secerat
Grâul din arii – ți-am vestit
Ceea ce eu am auzit
Din partea Celui cari, mereu,
E al oștirii Dumnezeu,
Din partea Domnului, pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are.
Împotriva Edomului și Arabiei
11Această prorocie, iată,
Asupra Dumei e-ndreptată.
De la Seir, în acest ceas,
Mi s-a strigat: „Cât a rămas,
Străjerule, pân’ au să vină
Zorii cu dalba lor lumină?
Străjerule, mai e mult oare,
Până când soarele răsare?”
12„Iată că dimineața vine,
Dar noaptea – încă – se mai ține” –
A zis străjerul. „Dacă vreți
Să mă-ntrebați, voie aveți.
Acum, întoarceți-vă dar,
Și-apoi veniți să-ntrebați iar.”
13Această prorocie, iată,
E spre Arabia-ndreptată.
Cei care din Dedan plecară
Își vor petrece noaptea-afară,
În tufele Arabiei,
Căci negustori în cete-s ei.
14Grăbiți-vă, apă să dați
La cei care sunt însetați!
Locuitori din Tema, voi
Dați pâine la fugari, apoi!
15Căci iată, toți fugari-acei
Fug dinaintea sabiei,
De arcul care s-a-ncordat
Și cari săgeți a aruncat.
Fuge-a lor ceată-nspăimântată,
De lupta cea înverșunată.
16Domnul la mine a venit
Și-n felu-acesta mi-a vorbit:
„Încă un an – cum e cel care
Un simplu simbriaș îl are –
Și o să fie nimicită
Întreaga slavă strălucită,
Pe cari Chedarul – azi – o are.
17Dintre arcașii cei pe care
El îi avea în acel ceas,
Foarte puțini vor fi rămas.”
Lucrul acesta, negreșit,
Are să fie împlinit,
Căci astfel a vorbit Acel
Cari îi e Domn, lui Israel.
Selectat acum:
Isaia 21: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca