Străinii, vlaga, i-o mănâncă
Dar el nu își dă seama, încă.
Vin bătrânețile și teama,
Însă el tot nu își dă seama.
Mândria Israelului
Mărturisește-n contra lui.
Cu toate-acestea, se vădește
Că el nici nu se sinchisește
Și nu se-ntoarce înapoi,
La Dumnezeul lui, apoi!
Chiar dacă fost-a pedepsit,
Să-L caute, nu a voit!
Tot Efraimul e o mică
Precum și proastă turturică,
Fără pricepere în ea,
Căci a chemat Asiria
Ca să îi vină-n ajutor,
Cu neamul Egiptenilor.
Dar oridecâteori se duce
Și orisprece loc o s-apuce,
Îmi întind lațul peste el,
Și-am să-l dobor în acest fel,
Ca păsările cerului.
Peste întreg poporul lui,
Necazuri am să-ngrămădesc
Pentru că am să-i pedepsesc,
Așa după cum, tuturor,
Le-am spus, în adunarea lor.
Vai! Vai, de oamenii acei!
Vai, are-a fi atunci, de ei,
Pentru că iată-i, fug de Mine!
Asupra lor, pieirea vine,
Căci necredință-au arătat
Față de Mine, ne-ncetat.
Aș vrea să-i scap, dar nu sunt buni,
Căci împotrivă-Mi spun minciuni!
Iată că strigătul nu vine
Din inima lor, către Mine,
Ci-n așternuturi doar, oftează
Și se bocesc, mereu. Turbează,
Căci numai grâu și must doresc
Și-n contra Mea se răzvrătesc.
Degeaba Eu i-am pedepsit
Sau brațele le-am întărit,
Căci împotriva Mea vădesc
Precum că numai rău gândesc.
Iată-i că se întorc ‘napoi,
Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi,
Precum un arc înșelător,
Se-arată-ntregul lor popor.
Am hotărât ca toți cei cari
Se dovedesc ai lui mai mari,
Prin sabie, apoi, să cadă,
În ale morții gheare, pradă,
Din pricina vorbirii lor –
A îndrăznelii vorbelor –
De râs, când se vor fi făcut,
În al Egiptului ținut.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
