Osea 5
5
1„Preoți, să ascultați și voi!
S-asculte Israel apoi!
Pleacă-ți urechea, de îndat’,
Și tu, casă de împărat!
Amenințați sunteți voi – iată –
Acum, de dreapta judecată,
Căci voi, la Mițpa, ați făcut
O cursă iar, cum am văzut,
Un laț ați împletit și, sus,
Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.
2Necredincioșii se afundă
În a nelegiuirii undă.
Dar grijă am să dovedesc,
Pe toți ca să îi pedepsesc!
3Îl știu pe Efraim. La fel,
Nu Mi-e ascuns nici Israel.
Tu, Efraime, negreșit,
Prea bine știu că ai curvit,
Iar Israelul s-a spurcat.
4Faptele lor nu i-au lăsat
Să vină la Cel cari, mereu,
Este al lor sfânt Dumnezeu.
Duh de curvie e aflat
În a lor inimă-așezat
Și nu cunosc pe Domnul lor,
Cari îi e Domn, ăstui popor!
5Mândria Israelului,
Martoră, împotriva lui,
Are să fie. Israel,
Precum și Efraim, la fel,
Doar prin nelegiuirea lor,
Nemărginită, cădea-vor.
Și Iuda, de asemenea,
Cu ei alături va cădea.
6Vor merge cu ale lor oi
Și cu cirezile de boi,
Să-L caute pe Domnul lor,
Dar Domnul, de al Său popor,
S-a depărtat și nicidecum
Ei nu-L vor mai găsi, acum.
7Întreg poporul – negreșit –
Necredincios s-a dovedit
Față de Domnul. Au avut
Copii, care li s-au născut
Doar din curvie. Sunt sortiți –
Cu-averi cu tot – a fi-nghițiți
De-o lună nouă. Să luați
8Trâmbiți și-n urmă să sunați
La Ghibea, trâmbițele-acele!
La Rama, să sunați din ele!
Grăbiți-vă să v-adunați
La Bet-Aven, ca să strigați!
Iată-i – acuma – grabnic vin,
Pe a ta urmă, Beniamin!
9Pe Efraim îl pustiesc,
În ziua-n care-l pedepsesc.
Ceea ce Eu am pregătit,
Are să cadă, negreșit,
Pe semințiile pe care
Neamul lui Israel le are!
10Iată că toți aceia cari,
În Iuda, se vădesc mai mari,
Asemeni sunt acelor care
Au mutat pietre de hotare.
De-aceea, Îmi revărs apoi –
Precum al apelor șuvoi –
Mânia Mea, asupra lor.
11Și al lui Efraim popor
Are să fie asuprit
Și-n judecată-apoi, zdrobit,
Căci a urmat – cum am văzut –
Învățături ce i-au plăcaut.
12Căci pentru Efraim, apoi,
Precum o molie fi-voi.
Voi fi ca o putreziciune
Care, pe dinți, li se va pune
Acelora cari, după neam,
Se trag din al lui Iuda ram.
13Când Efraim își va vedea
Balii și de asemenea,
Când va vedea Iuda, ce mare
Îi este rana ce o are,
Fugi-va Efraim de-ndat’,
Le cel ce este împărat
Peste Asiria – la cel
Numit Iareb – chiar dacă el
N-are să-l însănătoșească,
Nici răni nu o să-i lecuiască.
14Dar pentru Efraim, chiar Eu
Voi fi asemeni unui leu,
Iar pentru Iuda – mai apoi –
Ca puiul leului fi-voi.
Eu, da, Eu – cum se va vedea –
Voi fi cel ce va sfâșia
Și am să plec. Eu am să iau,
În urmă, tot ceea ce vreau
Și nu se află nimenea
Ca să răpească prada Mea.
15În locuința Mea, apoi,
Mă voi întoarce înapoi,
Până când ei mărturisesc
Că vinovați se dovedesc
Și până când – apoi – vor vrea
Să caute iar, Fața Mea.
Când în necaz ei au să fie,
Grabnic la Mine au să vie.”
Selectat acum:
Osea 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca