De-aceea zic, dragii mei frați,
Ca bine, seama, să luați,
Să nu aveți, cumva, în voi,
O inimă, care apoi,
Necredincioasă e, și care
Poate, oricând, a fi în stare
Să vă despartă-ntr-un târziu
De Dumnezeul nostru viu.
Unii pe alții, căutați,
Necontenit, să vă-ndemnați
Cât încă, vremile sunt bune
Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune,
Pentru ca nici unul din voi
Să nu se împietrească-apoi,
Prin a păcatului purtare,
Care aduce înșelare.
Căci ne-am făcut – neîndoios –
Părtași ai lui Iisus Hristos,
Dacă păstrăm pân’ la sfârșit,
Al nostru crez, nezguduit –
Încrederea ce am avut,
În inimi, de la început.