De ce îngădui să văd eu,
Nelegiuirea, tot mereu?
De ce Te uiți la nedreptate,
La relele ce-s adunate?
Cuprinsă e întreaga fire,
De silnicii și asuprire.
Certuri se nasc și izbucnesc
Gâlcevi ce nu se mai sfârșesc.
Fără putere-i legea dată,
Dreptatea nu se mai arată,
Iar omul cel neprihănit
De cel rău este biruit,
Căci judecățile rostite,
Mereu, nedrepte sunt vădite.
„Spre neamuri, ochii vă rotiți!
Uitați-vă și vă-ngroziți!
În ale voastre zile are
Ca să se facă o lucrare,
Pe cari n-ați crede-o, de cumva,
V-ar povesti-o cineva!
Căci ridica-voi un popor,
Cari este al Haldeilor.
E un neam iute și turbat.
Întinderi mari a colindat,
Vrând locuințe să găsească,
Pe care să le stăpânească.
El e grozav și-nfricoșat
Și din el însuși și-a luat
Și dreptul și a lui mărire.
Ai lui cai zboară peste fire,
Mai iuți fiind decât se-arată
Că leoparzii sunt vreodată.
Ei sunt mai sprinteni – bunăoară –
Decât sunt lupii cei de seară.
Galop, vin călăreții lui
Și-asemenea vulturului
Care la înălțime zboară,
Asupra prăzii se pogoară.
Acel popor o să sosească
Gândind numai să jefuiască.
A lui privire se arată,
De lăcomie, încărcată.
Mulți, ca nisipul, s-au vădit
Toți cei pe cari i-au înrobit.
Ei își bat joc de cei aflați
Pe scaunele de-mpărați,
Iar tagma voievozilor
Nimica e, în fața lor.
De-ntăriturile ce sânt
‘Nălțate, râd, căci pun pământ,
Până pe ele izbutesc
Să urce și le cuceresc.
Aprinderea i se-ndoiește,
Încât măsura depășește
Și-astfel se face vinovat
Căci a ajuns de și-a luat
Puterea lui, drept dumnezeu,
Și-n ea se sprijină mereu!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
