Iată spița lui Ismael –
Al lui Avram fiu, este el,
Și-al lui Agar. Măicuța lui
E fiică a Egiptului.
Pe Ismael când îl născuse,
Sara, drept roabă, o avuse.
Iată numele fiilor
Lui Ismael: în neamul lor
E Nebaiot, primul născut.
În urma lui, a apărut
Chedar, Adbel, Mibsam, Mișma,
Duma, Masa, Hadad, Tema,
Ietur, Nafiș, Chedma-n sfârșit,
La care, șirul s-a oprit.
Sunt toți, fii ai lui Ismael,
Căci doisprezece-avut-a el.
Acestea sunt numele lor,
După-al lor neam și locul lor.
Ei, doișpe voievozi au fost,
Cari și-au făcut, cu toți, un rost.
Iar Ismael trăit-a deci,
Exact o sută și treizeci
Și șapte ani. El i-a-mplinit,
Când, de pe lume, s-a sfârșit.
Copiii lui sau așezat –
Și-ntreg ținutu-au înțesat –
De la Havila pân’ la Șur,
Și locurile dimprejur.
Ținutul Șur se întindea –
Cum mergi către Asiria –
Privind țara Egiptului.
‘Nainte dar, la frații lui,
El – Ismael – a locuit,
Așa cum Domnu-a poruncit.