Astfel, Rebeca a plecat,
Cu slujnicele, și-a urmat
Pe robul, de Avram trimes –
Isac fiind al ei ales.
Isac se întorcea-napoi
De la fântâna Lahai-Roi.
La miazăzi, el a venit,
Căci toți ai lui au locuit
În partea ‘ceea de ținut.
Era un timp foarte plăcut.
Se însera, iar el ședea
Afară-n câmp și se-odihnea.
Privind, întâmplător, în zare,
Văzu acel convoi de care,
Rebeca, era însoțită.
Fata-l văzu și ea. Grăbită,
De pe cămilă, a sărit
Și robului, ea i-a vorbit:
„Spune-mi, acela-i domnul meu?”
El zise: „E stăpânul meu” –
Fata, de cum a auzit,
Cu voalul, fața și-a-nvelit.
Când la Isac robul duse,
I-a povestit tot ce făcuse.
Isac, pe fată, a luat-o
Și-a dus-o de a așezat-o
În cortul Sarei, de îndat’.
Apoi, cu fata, s-a-nsurat
Și-astfel, amarul suferit
Atunci când Sara a murit,
Acum, i s-a mai alinat,
Căci fata l-a mai mângâiat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
