Geneza 21:22-34

Abimelec puse la cale, Ca Picol – șeful oștii sale – Pân’ la Avram, să-l însoțească, Având de gând să îi vorbească. Apoi, când el s-a întâlnit Cu-Avram, astfel a glăsuit: „Avrame! Domnul e cu tine! Ascultă-mă acuma, bine: Pe Numele Lui Dumnezeu, Jură-mi acuma, cum vreau eu, Că nu voi fi-nșelat de tine, Nici eu, nici cei de după mine – Copiii și nepoții mei. Te vei purta, față de ei – Față de toată țara mea – Cu bunătate, căci în ea – Când, ca străin te-ai așezat – Bunăvoință-ai căpătat.” Avram a zis: „Bine! Îți jur!” Rotindu-și ochii împrejur, Găsi cu cale să-i mai spună Că a avut fântână bună, Dar robii lui l-au jefuit – Cu sila apa i-au răpit. Abimelec a spus: „Nu știu! De ce îmi spui așa târziu?!” Avram nu a mai insistat. Un dar bogat a căpătat, Abimelec dând oi și boi Spre-a se-nțelege amândoi. Din darul care l-a primit, Șapte mieluțe a oprit. Abimelec l-a întrebat: „Ce faci cu ele?” „Le-am luat Și ție ți le dăruiesc; Drept mărturie îmi slujesc, Căci o fântână sap, îndată – Beer-Șeba, ea va fi chemată.” Beer-Șeba-nseamnă „Jurământ”, Și-i martoră la legământ. Astfel, făcură jurământul Și-și întăriră legământul. Abimelec s-a ridicat – Cu Picol – și-apoi a plecat, Zorind înspre ținutul lor, Din țara Filistenilor. Un tamarsic a semănat Avram, acolo, și-a chemat Apoi, Numele Domnului. El – și cu toată casa lui – Străini erau, pe-acel ogor, Din țara Filistenilor.