În fața lor. L-au întrebat:
„Unde e Sara? A plecat?”
„O nu! În cort, acolo este.”
Unul din ei i-a dat o veste:
„La anul – chiar pe vremea asta –
Voi reveni și-atunci, nevasta,
Un fiu, îți va fi dăruit.”
Din cort, Sara L-a auzit –
Și pentru că bătrâni erau,
Iar anii, greu, îi apăsau,
Încât de treaba femeiască
Nici nu putea să mai vorbească –
A râs atunci și s-a gândit:
„Acum, că am îmbătrânit,
Pofte să am? Nu cred defel!
Avram a-mbătrânit, și el.”
Către Avram, Domnu-a vorbit:
„De ce-a râs și s-a îndoit
Sara, zicând „Așa ceva,
Cum oare, întâmpla-se-va?
Să am copii, acum, bătrână?
Nu pot să cred! Mi-e peste mână!”
Te-ntreb: Îmi e, ceva, prea greu?
Nu sunt Eu oare, Dumnezeu?
Din nou, la anul, am să viu,
Iar Sara va avea un fiu.”
„N-am râs!”, a spus Sara, speriată.
„Ai râs” – răspunse El, îndată.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
