Chedorlaomer, cu fârtații –
Adica cu toți împărații –
Au fost învinși. Victorios,
Avram, când, înapoi s-a-ntors,
În valea împăratului –
Sau „Șave” – înaintea lui,
Venit-a, ca să țină sfat,
Chiar al Sodomei împărat.
A mai ieșit, spre ai ura,
Melhisedec – care era
Peste Salem încoronat
Și preot Celui Prea Înalt.
El, vin și pâine, a adus
Și lui Avram, astfel i-a spus:
„Să fie binecuvântat
Avram, de Domnul, ne-ncetat,
De Prea Înaltul Dumnezeu,
De Cel care e viu mereu,
De Ziditorul cerului
Precum și al pământului!
Și binecuvântat să fie
Cel Prea Înalt, în veșnicie,
Pentru că El te-a ajutat
Și pe vrăjmașii tăi i-a dat,
Azi, în puterea mâinii tale,
După plăcerea voii Sale!”
Avram ascultă cu sfială
Și-apoi, îi dete zeciuială.
Acela care împărat
Era-n Sodoma așezat,
Către Avram, a glăsuit:
„Avrame, iată, m-am gândit
Ca oamenii să mi-i lași mie;
Tu ia întreaga bogăție.”
Avram privi la împărat
Și-apoi, astfel a cuvântat:
„Ridic mâna spre Dumnezeu
Cel Prea Înalt, spre Domnul meu,
Spre Ziditorul cerului
Precum și al pământului,
Și jur: nu îți va fi luat
Nimic, ci îți va fi lăsat
Totul! Căci eu nu voi avea,
Un fir de ață, o curea
De-ncalțăminte, de la tine,
Să nu poți spune, despre mine
„Pe-Avram, eu l-am îmbogățit”.
Nimica nu mi-a trebuit,
Afară doar, de ce-au mâncat
Flăcăii – cei ce m-au urmat.
Aner, Eșcol, Mamre – de vor –
Dă-le să-și ieie partea lor!”