Deci spița neamului lui Sem,
Haidem acum, să o vedem.
Un secol, Sem când a avut,
Pe Arpacșad el l-a născut –
După doi ani, de la potop.
A mai trăit, în acel loc,
Încă vreo cincisute de ani.
Pe la treizeci și cinci de ani,
Pe Șela, Arpacșad născu,
Și patru veacuri mai făcu,
La care s-a mai pus trei ani.
La vârsta de treizeci de ani,
Șelah, pe Eber, l-a primit;
Apoi, Șelah a mai trăit
Fix patrusute și trei ani.
Avea treizeci și patru ani
Eber, când Peleg a venit;
În urmă, a mai viețuit
Cam patrusute treizeci ani.
Când a-mplinit treizeci de ani,
Peleg, pe Reu, l-a zămislit,
Iar după-aceea, a trăit
Două sute și nouă ani.
Pe la treizeci și doi de ani,
Reu, îl născuse pe Serug
Și-a coborât, înspre amurg,
Cam două sute șapte ani.
La vârsta de treizeci de ani,
Serug, născuse pe Nahor;
A mai trăit, după fecior,
Exact două sute de ani.
Când douăzeci și nouă ani,
Nahor avea, i s-a născut
Terah și-apoi, a mai avut
O sută și nouășpe ani.
Împlinind șaptezeci de ani,
Terah născu, în acel an,
Pe-Avram, Nahor și pe Haran.