Cel ce vă dă Duhul, în dar,
Și-nfăptuiește, printre voi,
Multe minuni, le face-apoi,
A fi, prin Lege, cu putință,
Sau prin puterea, din credință?
Prea bine știți că, în trecut,
„Avram, pe Domnul, L-a crezut,
Și-astfel, credința-i dovedită,
Neprihănire-i socotită.”
Să înțelegeți așadar,
Că fii ai lui Avram sunt doar
Aceia care au putință
Să dea dovadă de credință.
Scriptura, de asemenea,
Mai dinainte ne spunea
Că Dumnezeu are să poată,
Pe Neamuri, ca să le socoată –
Tot prin credința arătată –
Neprihănite și-astfel, iată
Că lui Avram, putea să-i spună,
Atunci, această veste bună:
„Să știi că neamurile-aflate
În lume, binecuvântate
Vor fi în tine, ne-ncetat,
Căci tu credință-ai arătat.”
Deci, astfel, cei ce dovedesc
Căci, tot mereu, se bizuiesc
Doar pe credință – să aflați –
Că fi-vor binecuvântați,
Întotdeauna, ne-ndoios,
Ca și Avram cel credincios.