În Iuda – soli, prin care-a zis
Ca la Ierusalim să vie
Poporul din împărăție.
Cei care nu îl ascultau
Și în trei zile nu veneau,
Urmau a fi dezmoșteniți
De-averi și-n urmă, izgoniți
Din adunarea fraților
Robiei și din țara lor,
Cum hotărâră toți cei cari,
Peste popor erau mai mari
Și al bătrânilor sobor.
Atunci, bărbații din popor –
Din Iuda, cât și cei ce vin
Din ramura lui Beniamin –
Către Ierusalim plecară
Și în trei zile se-adunară.
Luna a noua se vădea
Și-a douăzecea zi, din ea.
Poporu-ntreg s-a adunat,
Pe locul care s-a aflat
În fața Casei Domnului.
Din înălțimea cerului,
O ploaie rece picura
Și tot poporul tremura
De frica Domnului Cel Sfânt,
Dar și de ploaie și de vânt.
Preotul Ezra s-a sculat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Iată că ați păcătuit,
Atuncea când v-ați însoțit
Cu fetele străinilor,
Iar pe-al lui Israel popor,
L-ați făcut și mai vinovat,
Pentru că nu L-ați ascultat
Pe-Acela care e, mereu,
Al lui Israel Dumnezeu.
Acum, greșeala săvârșită,
Trebuie-a fi mărturisită –
Grabnic – în fața Domnului
Și să se facă voia Lui!
Să înțeleagă orișicine,
Că de femeile străine –
Și de popoarele aflate
În astă țară așezate –
Trebuie să se-ndepărteze,
Iar calea lor, să n-o urmeze.”
Întreg poporu-a glăsuit:
„Vom face cum ai poruncit!
Dar gloata este numeroasă
Și precum vezi, vremea-i ploioasă.
Afară, nu putem rămâne,
Iar treaba nu-i de azi, pe mâne;
Căci mulți din noi s-au dovedit
Precum că au păcătuit.
Vor rămânea numai cei cari,
Peste familii sunt mai mari.
În urmă, toți ai noști’ bărbați –
Cari cu străine-s însurați –
La timpu-anume stabilit,
Din nou, aici, vor fi venit,
Cu vârstnici, cu judecătorii,
Precum și cu cârmuitorii
Care se află în cetate,
Până când are-a se abate
Aspra mânie-a Domnului,
De peste-ntreg poporul Lui,
Iscată de astă-ntâmplare.”
Doar Ionatan – acela care
Îi este fiu lui Asael –
Având pe Iahzia cu el –
Cari, al lui Ticva, se vădea –
Pe Meșulam și-asemenea,
Și pe Șabtai – de neam Levit –
Atuncea s-au împotrivit
Astei păreri, îmbrățișată
De toată lumea adunată.
Ezra – și cu aceia cari,
Peste familii sunt mai mari –
Au fost aleși ca să lucreze
Și lucrul să îl cerceteze.
Când luna-ntâia începea,
Fiind întâia zi din ea,
Au isprăvit cu-acei bărbați
Care fuseseră-nsurați
Cu fete dintr-un alt popor.
Astfel, dintre-ai preoților
Feciori, unii se dovedeau,
Femei străine, că aveau.
Iată-i dar, pe acei bărbați
Cari cu străine-s însurați:
Dintre-ai lui Iosua-i cel care,
Pe Ioțadac, părinte-l are;
Din frații săi: Maaseia,
Eliezer, Ghedalia
Și cu Iarib. Ei s-au legat
Strângându-și mâinile de-ndat’,
Să-și izgonească, fiecare,
Nevestele pe cari le are
Și să dea jertfa rânduită,
Cari – pentru vină – e menită.
De la Iamer, se dovedeau
Că soațe – din străini – aveau
Hanani și Zebadia.
De la Harim: Maaseia,
Ilie și cu Iehiel,
Șemaia, Ozia. La fel,
Din fiii lui Pașhur, erau:
Elioenai și îl urmau
Maaseia, cu Ismael,
Eleasa, cu Nataneel
Și Iozabad. Au fost aflați
Leviți cari fost-au însurați
Cu fete-ale străinilor.
Iată acum, numele lor:
Chelaia, Iozabad, Șimei,
Chelita, Iuda; după ei
Se mai afla Petahia
Și Eliezer, de-asemenea.
Din cântăreți, era cel care,
Eliașib, drept nume, are.
Iată-i pe ușieri, acum:
Uri, Telem și cu Șalum.
Dintre cei care se vădeau
Cum că din Israel erau,
Întâi sunt fiii cei pe care,
În lume, Pareoș îi are:
Benaia și cu Malchia,
Ramia și cu Izia;
Apoi, pe a lor urmă vin
Și Eleazar, cu Miamin,
Iar după ei e Malchia.
De-ai lui Elam: Matania,
Cu Zaharia, Ieiel,
Abdi și Ieremot; la fel,
Ilie se mai dovedea.
Din Zadu, e Matania,
Elioenai, Zabad și-apoi
Eliașib, cu încă doi:
Primul e, Ieremot, chemat
Și de Aziza e urmat.
Iată-i pe fiii lui Bebai:
Hanania, Zebai, Atlai
Și Iohanan. Din cei pe care,
Bani, urmași, în lume-i are,
Primul e Meșulam chemat;
Maluc și-Adaia l-au urmat
Și cu Iașub și încă doi:
Șeal și cu Ramot apoi.
Dintre feciorii cei pe care,
Pahat-Moab, urmași, îi are:
Adna, Chelal, Maaseia,
Benaia, cu Matania,
Binui și cu Bețaleel
Și cu Manase. Tot la fel,
De la Harim, e Malchia,
Cu Eliezer, cu Ișia
Și cu Șemaia; au urmat
Cel care-i Simeon chemat,
Cu Beniamin și-asemenea
Maluc și cu Șemaria.
Ai lui Hașum feciori urmau.
Iată ce nume ei aveau:
Elifelet, Zebad, Matnai,
Șimei, Manase, Ieremai
Și cu Matata. Din cei care,
Bani, urmași, în lume-i are,
Primul e, Maadai, chemat;
El, de Amram, era urmat.
La rând veni apoi Uiel;
Benaia fost-a după el,
Cheluhu și cu Bedia,
Eliașib, cu Vania
Și Meremot; a mai urmat
Cel cari Matania-i chemat;
După acesta e Matnai,
Apoi urmară Iaasai,
Bani, Binui și cu Șimei,
Cu Șelemia după ei,
Cu-Adaia și Natan; urmară
Alți frați; aceștia se chemară
Macnadbai și-apoi Șașai;
În urma lor era Șarai,
Cu-Azareel, cu Șelemia
Și-asemenea cu Șemaria,
Cu Amaria și alți doi:
Șalum și Iosif mai apoi.
Din ai lui Nebo fii: Ieiel,
Matitia e după el,
Zebad, Zebina îi urmau,
Iadai și cu Ioel veneau
După aceea; la sfârșit,
Bebaia doar a mai venit.
Bărbații ce-au fost înșirați,
Cu toții fuseră-nsurați
Cu fete care se vădeau
Că dintre neamuri se trăgeau.
Din ale lor căsătorii,
Mulți dobândiseră copii.
Bible App
Bible App for Kids
