Ezechiel 25
25
1Apoi, Cuvântul Domnului
2Îmi zise: „Fiu al omului,
Către copiii cei pe care
Poporul lui Amon îi are,
Întoarce-te ca să vorbești
Și-n contra lor să prorocești!
3Spune copiilor pe care,
Poporul lui Amon îi are:
„Ascultați glasul Domnului!
Seama luați, la vorba Lui!
Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Iată, fiindcă ai rânjit
Zicând „Ha! Ha!”, când pângărit
Fusese sfântul Meu Locaș,
Atunci când aprigul vrăjmaș
Făcea din țară o pustie,
Iar Iuda se ducea-n robie,
4Am să te las ca stăpânit
Să fii de cei din Răsărit.
Poporul lor, asupră-ți, vine
Și staule-și va pune-n tine.
După aceea-n țara ta,
Și locuințe-și va sălta.
Roadele o să ți le ieie,
Iar laptele o să ți-l beie.
5Iată, din Raba, face-voi,
Ocol pentru cămile-apoi.
Din țara fiilor pe care
Poporul lui Amon o are,
Voi face stână pentru oi.
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”
6Iată ce-a spus Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Când tu, din palme, ai bătut –
Și din picior – Eu am văzut!
Pentru că tu te-ai bucurat
Și pentru că ai arătat
Că sufletul îți este plin
Doar de batjocuri și venin
Față de țara cea pe care
Neamul lui Israel o are,
7Iată că mâna Îmi întind
Spre tine și am să te prind.
Pradă te dau, neamurilor.
Din mijlocul popoarelor,
Am să te șterg. Te scot afară
Și nu ai să mai fii o țară,
Pentru că – iată – Eu voiesc,
Pe tine să te nimicesc!
În felu-acesta, mai apoi,
Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!”
8Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„Fiindcă al Moabului
Ținut – și al Seirului –
Au glăsuit: „Casa pe care
Neamul lui Iuda, azi, o are,
Ajuns-a ca a tuturor
Popoarelor neamurilor!”,
9Deschid poarta ținutului
Ce este al Moabului,
Dinspre cetățile pe care
Le are chiar lângă hotare.
Bet-Ieșimot prima-i chemată,
A doua Bet-Meon se-arată
Și Chiariataim e cea
Ce se vădește a treia.
10Deschid acest ținut, căci vreau,
În stăpânire să îl dau
Poporului ce îl trimit
Din țara de la Răsărit.
În stăpânirea lui, mai vreau,
Pe fiii lui Amon să-i dau,
Să nu mai fie pomeniți
În lume cei ce-s Amoniți.
11Iată că am să împlinesc
Cuvintele ce le rostesc,
Contra Moabului. De-ndată,
Voi ține a Mea judecată
Și-n felu-acesta au să știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
12Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„La răzbunare s-a dedat
Edomul și s-a aruncat
Asupra casei cea pe care
Neamul lui Iuda, azi, o are.
Pentru că astfel s-a purtat,
Edomul este vinovat.
13De-aceea, mâna Îmi întind
Către Edom și-am să-l cuprind,
Pentru că vreau să-i nimicesc
Pe cei care îl locuiesc
Și toate vitele pe care
Le-adăpostește-ntre hotare.
Iată dar, ce îi voi mai face:
Într-un pustiu îl voi preface,
Cari din Teman o să pornească
Și în Dedan o să se-oprească.
Oamenii lui, toți, vor cădea
Căci o să-i taie sabia.
14Căci pe Edom, Mă răzbun Eu,
Prin Israel, poporul Meu,
Prin cari trimit a Mea mânie
Și în Edom aduc urgie.
În felu-acesta, va avea
Parte de răzbunarea Mea.
Așa va fi, cum am zis Eu,
Cel cari sunt Domnul Dumnezeu.
15Spre Filisteni S-a îndreptat
Domnul apoi, și-a cuvântat:
„Așa a zis Cel cari, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
„A Filistenilor popoare
Dedatu-s-au la răzbunare.
Din inimă s-au bucurat
Și astfel ele-au arătat
Că sufletul le este plin
Doar de batjocuri și venin.
S-au bucurat peste măsură
Și-mpinși de-a lor străveche ură,
Au vrut ca să se repezească
Cu gând ca tot să nimicească.”
16De-aceea, Cel care, mereu,
E Domn, precum și Dumnezeu:
A zis: „Mâna am să-Mi întind,
Spre Filisteni și-am săi cuprind.
Pe Cheretiți, de peste fire,
Îi spulber cu desăvârșire
Și prăpădesc tot ce-a rămas
Pe coasta mări-n acel ceas.
17Mă năpustesc, nimicitor,
Cu răzbunare-asupra lor.
Trimit asupra lor mânia
Și am să Îmi revărs urgia.
În felu-acesta, au să știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Selectat acum:
Ezechiel 25: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca