Exodul 25
25
Porunci pentru facerea cortului
1Pe Moise, l-a chemat, la El,
Domnul și-a zis: „Lui Israel,
2Să-i spui: „Un dar să-Mi pregătiți”,
Iar darul, voi o să-l primiți.
O să-l luați de la oricine
Are să-l deie, pentru Mine,
Cu largă inimă. Deci iată,
3Ce dare trebuie-adunată:
Argint și aur să luați,
Aramă să mai adunați;
4Materii colorate-apoi,
Va trebui să strângeți voi –
Vor fi albastre, purpurii,
Dar fi-vor și cărămizii.
Din păr de capră s-aibă fire
Pânza, dar vreau și in subțire;
5Piei de berbeci să adunați,
Vopsite-n roșu; să luați
Piei de vițel de mare-apoi.
Lemn de salcâm să primiți voi,
6Și untdelemn ce-i folosit
Doar pentru sfeșnic. Negreșit,
Și mirodenii trebuiesc –
Din cele ce se folosesc
Pentru al ungerii ulei.
De-asemeni, trebuie să iei
Tămâie-apoi, mirositoare;
7Onix să iei și pietre care
Doar la efod (sau umerar)
Le folosești, și la pieptar.
8Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi,
Căci locui-voi între voi.
9Așa precum veți fi văzut –
Căci vă arăt – vreau, ca făcut
Să fie cortul Domnului,
Cu vasele ce-s ale lui.”
Chivotul și capacul ispășirii
10„Din lemnul de salcâm apoi,
Chivot doresc să faceți voi.
El o să aibă, ca lungime,
Doi coți jumate; în lățime
Și-n înălțime mai apoi,
De-un cot jumate-l faceți voi.
11Chivotul fi-va poleit
Cu aur, când va fi sfârșit;
Să-l poleiți pe exterior
Și, tot la fel, pe interior.
Cu un chenar de aur pur,
Să-l încadrați, jur împrejur.
12Patru verigi vor fi turnate,
Din aur, care, așezate
Vor fi în colțurile lui.
13Să-i faci apoi, chivotului,
Drugi de salcâm. Să-i poleiești
Cu aur, după ce-i sfârșești.
14Drugii vor trebui luați
Și prin verigi, apoi, băgați –
Prin cele care-au fost turnate,
Din aur și-apoi așezate
Pe marginea chivotului –
Servind pentru transportul lui.
15Drugi-n verigile acele
Vor rămânea – nu-i scoți din ele.
16Iată că Eu îți voi da ție –
Pentru chivot – o mărturie.
Această mărturie dată,
În el, trebuie așezată.
17Să-i faci capac chivotului.
Se va chema capacul lui
„Al ispășirii”. Să-l lucrezi
Din aur pur și să-l așezi,
Acoperiș, chivotului.
Iată care-i măsura lui:
Doi coți jumate în lungime,
Și-un cot jumate în lățime.
18Apoi, din aurul bătut,
Mai trebuie ceva făcut:
Doi heruvimi să modelați,
Și pe capac să-i așezați.
19Unu-ntr-un capăt va fi pus;
Altul, la capătul opus.
Aceștia, terminați fiind,
Au să apară ca ieșind
De pe capacul ispășirii.
20Ei se vor arăta privirii,
Cu aripile-acoperind
Capacul, fața lor fiind,
Către acesta, îndreptată.
21Vei pune mărturia dată
De Mine, în chivotu-acel
Și-așezi capacul, peste el.
22Acolo, te-ntâlnești cu Mine –
Acolo voi veni la tine.
De pe capacul încadrat
De heruvimi – capac chemat
„Al ispășirii” – pus apoi,
Peste chivotu-n care voi
Veți ține a Mea mărturie,
Porunci îți voi transmite, ție;
Iar tu ai să le-aduci astfel,
Copiilor lui Israel.”
Masa cu pâinile pentru punerea înainte
23„Să faci, apoi, cum te îndemn:
O masă, să durezi, din lemn,
Iar lemnul, de salcâm să fie;
Măsurile ți le spun ție:
Doi coți să aibă în lungime,
Un cot jumate înălțime,
Iar ca lățime, Eu socot,
Să fie numai de un cot.
24Când masa ai s-o isprăvești,
Cu aur să o poleiești.
Să îi mai faci, jur împrejur,
Chenar apoi, din aur pur.
25Mesei – în jur – pervaz să-i pui;
De-o palmă, e lățimea lui.
Pervazului – din aur pur –
Chenar să-i faci, jur împrejur.
26Patru verigi să faci, turnate
Din aur, care, așezate
Vor fi în colțurile ei.
27Drugii de lemn, apoi, îi iei
Și prin verigi ai să îi treci,
Și-i vei lăsa acolo. Deci,
Lângă pervaz, ai să așezi
Verigile, și deplasezi
Masa, cu drugii ce-s făcuți
Anume, prin verigi trecuți.
28Drugii, din lemn să îi ciopliți,
Cu aur să-i acoperiți,
Și folosiți drugii acei,
Ca să mutați masa, cu ei.
29Va trebui să faceți voi,
Cățui și farfurii apoi;
Cești și potire, să-ncropiți.
Toate o să le folosiți
La jertfele de băutură
Și fi-va, a lor lucrătură,
Făcută în aur curat.
30Pe masă, veți fi așezat
Pâini, pentru punere-nainte.
Aceste pâini – să țineți minte –
Pe masă se vor fi aflat,
‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.”
Sfeșnicul
31„Din aurul curat, apoi,
Un sfeșnic să îmi faceți voi.
Va fi, din aurul bătut,
Dintr-o bucată – tot – făcut.
Piciorul și cu fusul lui,
Potirele sfeșnicului,
Cu gămălii și flori lucrate –
Dintr-o bucată – vor fi toate.
32Și șase brațe va avea
Pe laturi. Ele vor ședea
Tot câte trei: trei vor fi puse
Pe-o latură, având opuse,
Pe celelalte trei apoi.
33Pe brațele din sfeșnic, voi
Veți așeza – pe fiecare –
Câte-un potir, în chip de floare.
Floarea, ca de migdal să fie,
Și-n vârf să aibă gămălie.
34Pe fus, sfeșnicul va avea
Patru potire-asemenea.
Ca floarea de migdal să fie,
Și-n vârf să aibă gămălie.
35Pe cele șase brațe, care
Din sfeșnic ies – sub fiecare –
Pusă va trebui să fie,
Acolo, câte-o gămălie.
36Cu brațul – din acea bucată –
Va trebui a fi lucrată
Și gămălia lui. Făcut,
Numai din aurul bătut,
Totul va fi. Aur curat,
Veți folosi, neîncetat.
37Și șapte candele apoi,
Va trebui să faceți voi.
De-asupra, ele să se-așeze#25:37 Un alt fel de a fi tradus:„Între cele două seri” spus.,
În față, ca să lumineze.
38Să faceți cenușările,
Să faceți și mucările,
Numai din aurul curat.
39Deci, un talant va fi luat –
De aur – iar apoi, din el,
Veți face sfeșnicul acel,
Uneltele sfeșnicului
Și tot ce-i aparține lui.
40Totul va trebui făcut,
Asemeni chipului văzut
Pe munte, unde te-am chemat
Și unde ți l-am arătat.”
Selectat acum:
Exodul 25: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca