Împărăteasa mai avea
Un famen care se numea
Hatac. Îndată, l-a chemat
Și l-a trimis ca, întrebat,
Să fie Mardoheu, ce are,
Ce însemnează-a lui purtare.
Hatac, la Mardoheu, s-a dus,
Făcând așa precum i-a spus
Estera. Astfel, a aflat
Tot ceea ce s-a întâmplat,
Căci Mardoheu i-a povestit
De soarta ce s-a pregătit
Pentru Iudei. L-a înștiințat
Și cât argint are de dat
Haman, pentru împărăție –
Să pună deci, în visterie –
Pentru uciderea celor
Din nația Iudeilor.
De-asemeni, Mardoheu atunci,
Cuprinsul acelei porunci
Vestită-n Susa, i l-a dat,
Ca el să-i fie arătat
Esterei. A mai poruncit
Ca ea să meargă, negreșit,
La împărat, să stăruiască
Și astfel să le izbăvească
Întregul neam. Hatac s-a dus
La-mpărăteasă și i-a spus
Cuvintele lui Mardoheu.
Prin famen ea-i transmise: „Eu
Nu pot să intru la-mpărat,
Dacă la el, nu m-a chemat.
O lege e, ce pedepsește
Pe-acela care îndrăznește –
Fie femeie sau bărbat –
Ca să pătrundă, nechemat,
În curtea împăratului,
Din interiorul casei lui.
Dacă cumva s-a întâmplat
Și cineva tot a intrat
Fără să fi avut chemare,
Sorți de-a scăpa cu viață, n-are.
El va fi omorât de-ndat’.
Numai așa va fi scăpat,
Dacă-mpăratul, semn, îi face
Pentru a fi lăsat în pace,
Cu-al său toiag de aur care
Va fi-ndreptat spre-acela care,
La el, să vină, a-ndrăznit –
Așa doar, fi-va izbăvit.
Iar eu, la el, n-am fost chemată.
Treizeci de zile-s de când, iată
Că pe-mpărat nu l-am văzut.
Deci, nu știu ce e de făcut.”
Când aste vorbe au ajuns,
La Mardoheu, el a răspuns:
„Să nu-ți închipui tu, cumva,
Că numai tu te vei salva,
Dintre Iudei, căci locuiești
La curte și păzită ești!
Dacă acuma ai să taci,
Să nu gândești că rău ne faci,
Căci izbăvirea noastră vine
De-altundeva, chiar fără tine!
Dar tu, casa tatălui tău,
Nu veți putea, de acest rău,
În nici un fel, să vă feriți,
Ci toți aveți ca să periți.
Și spune-mi oare, cine știe,
De n-ai ajuns la-mpărăție,
Tocmai pentru această vreme?
Deci, nu ai pentru ce te teme!”
Estera a trimis să-i spună:
„Du-te și pe Iudei i-adună –
Pe cei ce-n Susa sunt veniți –
Și pentru mine să postiți
Trei zile – fără să mâncați,
Fără să beți – și așteptați!
Și eu, cu slujnicele mele,
Postesc în zilele acele.
Apoi voi merge la-mpărat,
În ciuda legii ce s-a dat.
Iar dacă trebuie să mor,
Pieri-voi pentru-al meu popor!”
Când Mardoheu a auzit
Vorbele ei, plecă grăbit
Să împlinească de îndat’
Poruncile ce i s-au dat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
