Estera 1
1
Ospățul lui Ahașveroș
1De mult, în timpu-ndepărtat,
Ahașveroș, ca împărat,
A stăpânit din India
Și până-n Etiopia.
Când se-ntâmplau aceste fapte,
O sută douăzeci și șapte
Erau ținuturile care
Formau împărăția-i mare.
2La Susa, centrul se găsea:
De-acolo, el împărățea –
Din capitală – așezat
Pe al său jilț de împărat.
3Erau trei ani de când ședea
Ahașveroș și-mpărățea,
Când el cu cale a găsit
Că este timpul potrivit
Ca un ospăț mare să dea
Supușilor ce îi avea.
Astfel, pofti pe domnitori
Și pe ai săi mulți slujitori.
Capii oștirii Perșilor
Precum și cei ai Mezilor
Și căpeteniile toate
Peste ținuturi așezate,
Se-nfățișară-n fața lui.
4Atuncea, a imperiului
Strălucitoare bogăție –
Precum și-ntreaga măreție
A slavei sale minunate –
Fost-au, cu fală, arătate,
De împărat, supușilor;
Astfel, văzut-au ochii lor,
Toată imensa bogăție
Și sclipitoarea măreție –
Cum spun a cronicilor file –
O sută și optzeci de zile.
5Când timpu-acesta a trecut,
Întreg norodul a putut
Să stea la masa-mpărătească.
Au fost chemați ca să poftească,
La praznicul care s-a dat,
Poporul tot cari s-a aflat
Atunci la Susa-n capitală.
Fost-au primiți cu mare fală
Cu toții, de la mic la mare,
La praznicul acela care
În acea vreme a fost dat
Chiar în grădină, la palat.
Acest ospăț – cum s-a văzut –
O săptămână a ținut.
6Covoare-albastre, verzi și albe,
Cu frânghiile de in dalbe,
Cu funiile înroșite
Cari sunt din purpură-mpletite,
Erau legate între ele
Și strânse în niște inele
Făcute din argint, cu care
Fost-au fixate fiecare,
Pe stâlpi de marmură. Aduse
Erau și multe paturi, puse
Anume, așezate-n șir
Pe o podeală de porfir,
Din plăci de marmură tăiată
Și-n pietre negre ferecată.
Din aur și argint lucrate
Au fost acele paturi, toate.
7Pentru băut, se foloseau
Vase de aur. Toți aveau
Belșug din vinul cel domnesc,
Prin ordinul împărătesc.
8Cu toate-aceste, nimenea
N-a trebuit silit să bea,
Căci împăratu-a poruncit
Supușilor ce l-au slujit
Și care-n casa lui ședeau,
Să facă doar precum voiau
Oaspeții săi. În acea vreme,
9Împărăteasa vru să cheme
Și ea la curtea-mpărătească,
Femeile, să le gătească
Și lor ospăț în a sa casă.
Vasti fusese-mpărăteasă
În vremea-n care-nscăunat
Ahașveroș era-mpărat.
Neascultarea împărătesei Vasti
10Gloata a petrecut din plin.
A șaptea zi, vesel de vin,
Ahașveroș a ordonat
Să-i vină famenii de-ndat’.
Șapte la număr, ei erau
Și iată ce nume purtau:
Întâi Mehuman și Bizta;
Apoi Harbona, zis Bigta;
Urmau Abagta și Zetar
Și-n urmă Carcas. Așadar,
11Ahașveroș a poruncit
Să îi aducă negreșit
Pe Vasti-n fața lui, de-ndată,
Având să fie-ncununată
Cu-a ei coroană-mpărătească
Să poată, astfel, s-o privească
Poporul și mai marii lui
Din casa împăratului,
Fiind foarte frumoasă ea.
12Dar Vasti, însă, nu voia
Să se arate-n fața lor.
Deci când ceata famenilor
Îi spuse ce i-a poruncit
Chiar împăratul, n-a venit
Și vorba nu i-a ascultat.
Ahașveroș s-a supărat,
Aprins de o mânie mare.
13El i-a chemat pe toți cei care
Datina vremii o știau,
Căci în ăst fel se rânduiau
Și treburile statului
Și cele-ale-mpăratului:
În fața celor cari știau
Legea și dreptu-l cunoșteau.
14Lângă-mpărat ședea Carșena,
Șetar, Admata și Marsena,
Tarsis, Meres și Memucan.
Cei șapte erau pe prim plan –
Ca domnitori ai Persiei
Și-asemenea ai Mediei –
Văzând fața-mpăratului.
Deci, în împărăția lui,
Ei, între toți, primii erau,
Căci cel dintâi loc îl aveau.
15„Ce trebuie” – a întrebat
Ahașveroș, în al său sfat –
„Împărătesei Vasti, oare,
Să i se facă, drept urmare
A faptului că n-a-mplinit
Ceea ce i s-a poruncit
Prin famenii cari i-am trimis?”
16Atuncea, Memucan a zis:
„Nu numai față de-mpărat,
Împărăteasa s-a purtat –
Cum am văzut – cu răutate.
Față de națiile toate,
Față de domnitorii lor;
Deci ea, în fața tuturor
Popoarelor care-s aflate
Sub stăpânirea ta-mpărate
Ahașveroș, rău s-a purtat.
17Lucrul acest va fi aflat
În țara, de către femei.
Iar ele, asemenea ei,
Bărbați-au să-și nesocotească.
Iată dar cum au să gândească:
„Ahașveroș a poruncit
Să i se-aducă, negreșit,
Împărăteasa-i, înainte.
Dar ea nu a luat aminte
La vorbele ce i s-au spus,
Și de aceea, nu s-a dus.”
18Și astfel, ale Persiei
Crăiese și-ale Mediei –
Care, sigur, vor fi aflat
De ceea ce s-a întâmplat,
Cum Vasti a nesocotit
Poruncile ce le-a primit –
La fel, în fața tuturor,
Se vor purta, cu soții lor
Ce-s căpeteniile tale.
Așa se va deschide-o cale
Ce va lăsa, mereu, să vie
Numai dispreț mult și mânie.
19Eu zic: de împăratul vrea,
Poruncă, de îndat’ să dea
Și scris în legea Perșilor
Precum și-n cea a Mezilor,
Să fie cum că, niciodată,
Nu trebuie a fi-ncălcată
Porunca împăratului.
Apoi, nicicând, în fața lui,
Vasti să nu se-nfățișeze.
În locu-i, alta să-i urmeze
Cari vrednicia-mpărătească
Să fie demnă s-o primească.
20Porunca împăratului,
În toată-mpărăția lui
Să se trimită – căci e mare –
Trebuind astfel, fiecare
Femeie, cinste, să îi dea
Bărbatului. Părerea mea
Aceasta-i, mare împărat.”
21Ahașveroș a ascultat
Cum Memucan l-a sfătuit.
Cu toții au împărtășit
Părerea lui, iar împăratul
22Trimise-n urmă în tot statul
Scrisori, la orișice popor –
Traduse în limbile lor –
Și-a arătat că fiecare
Bărbat, în casa ce o are,
Stăpân e liber să vorbească
În limba lui cea strămoșească.
Selectat acum:
Estera 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca