El i-a chemat pe toți cei care
Datina vremii o știau,
Căci în ăst fel se rânduiau
Și treburile statului
Și cele-ale-mpăratului:
În fața celor cari știau
Legea și dreptu-l cunoșteau.
Lângă-mpărat ședea Carșena,
Șetar, Admata și Marsena,
Tarsis, Meres și Memucan.
Cei șapte erau pe prim plan –
Ca domnitori ai Persiei
Și-asemenea ai Mediei –
Văzând fața-mpăratului.
Deci, în împărăția lui,
Ei, între toți, primii erau,
Căci cel dintâi loc îl aveau.
„Ce trebuie” – a întrebat
Ahașveroș, în al său sfat –
„Împărătesei Vasti, oare,
Să i se facă, drept urmare
A faptului că n-a-mplinit
Ceea ce i s-a poruncit
Prin famenii cari i-am trimis?”
Atuncea, Memucan a zis:
„Nu numai față de-mpărat,
Împărăteasa s-a purtat –
Cum am văzut – cu răutate.
Față de națiile toate,
Față de domnitorii lor;
Deci ea, în fața tuturor
Popoarelor care-s aflate
Sub stăpânirea ta-mpărate
Ahașveroș, rău s-a purtat.
Lucrul acest va fi aflat
În țara, de către femei.
Iar ele, asemenea ei,
Bărbați-au să-și nesocotească.
Iată dar cum au să gândească:
„Ahașveroș a poruncit
Să i se-aducă, negreșit,
Împărăteasa-i, înainte.
Dar ea nu a luat aminte
La vorbele ce i s-au spus,
Și de aceea, nu s-a dus.”
Și astfel, ale Persiei
Crăiese și-ale Mediei –
Care, sigur, vor fi aflat
De ceea ce s-a întâmplat,
Cum Vasti a nesocotit
Poruncile ce le-a primit –
La fel, în fața tuturor,
Se vor purta, cu soții lor
Ce-s căpeteniile tale.
Așa se va deschide-o cale
Ce va lăsa, mereu, să vie
Numai dispreț mult și mânie.
Eu zic: de împăratul vrea,
Poruncă, de îndat’ să dea
Și scris în legea Perșilor
Precum și-n cea a Mezilor,
Să fie cum că, niciodată,
Nu trebuie a fi-ncălcată
Porunca împăratului.
Apoi, nicicând, în fața lui,
Vasti să nu se-nfățișeze.
În locu-i, alta să-i urmeze
Cari vrednicia-mpărătească
Să fie demnă s-o primească.
Porunca împăratului,
În toată-mpărăția lui
Să se trimită – căci e mare –
Trebuind astfel, fiecare
Femeie, cinste, să îi dea
Bărbatului. Părerea mea
Aceasta-i, mare împărat.”
Ahașveroș a ascultat
Cum Memucan l-a sfătuit.
Cu toții au împărtășit
Părerea lui, iar împăratul
Trimise-n urmă în tot statul
Scrisori, la orișice popor –
Traduse în limbile lor –
Și-a arătat că fiecare
Bărbat, în casa ce o are,
Stăpân e liber să vorbească
În limba lui cea strămoșească.