Prin Duhul, vă îndemn ca voi
Să faceți rugăciuni apoi,
Precum și cereri, negreșit.
Vreau să vegheați, necontenit,
La ce v-am spus și căutați,
Ca pentru sfinți, să vă rugați.
Rugați-vă și pentru mine,
Ca ori de câte ori îmi vine
Să deschid gura, să vorbesc,
Să pot, cuvinte, să primesc,
Spre a vorbi fără-ndoială,
Mereu, cu mare îndrăzneală,
Ca Evanghelia s-o vestesc
Și taina să-i descoperesc.
Al Evangheliei sol, sunt eu,
Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu.
De-aceea spun cum că doresc,
Necontenit, ca să vorbesc,
Cu îndrăzneală, căci știu bine,
Ce se așteaptă, de la mine.
Acuma, vreau să mai știți voi,
Că despre mine, mai apoi,
Tihic are să vă vorbească,
Atuncea când o să sosească.
El îmi e frate prea iubit,
Și, credincios, s-a dovedit,
În Domnul. Astfel, când el vine,
Va spune totul, despre mine.
Eu, dinadins, m-am străduit
Ca, înainte-mi, să-l trimit,
La voi și astfel, să aflați
În ce stare suntem – dragi frați –
Iar prin ce are să lucreze,
Gândesc, să vă îmbărbăteze.
În încheiere, fraților,
Pace vă zic eu, tuturor.
A voastră dragoste să crească,
Credința să vă însoțească.
Toate vi le doresc, mereu,
Să vi le deie Dumnezeu –
Acela care se arată
Precum că e al nostru Tată
Și e aflat în ceruri, sus –
Și Domnul nost’, Hristos Iisus!
Harul să fie, ne-ncetat,
Cu toți cei cari au arătat,
Că Îl iubesc, neîndoios –
În curăție – pe Hristos,
Acum, și-n anii care vin,
Și până la sfârșit. Amin.”