Încolo, fraților, să știți,
Ca-n Domnul, să vă întăriți
Și scut, doresc eu, să vă fie,
A Lui putere și tărie.
Armura, de la Dumnezeu,
Pe voi, să o purtați, mereu,
Spre-a ține piept, diavolului,
Precum și uneltirii lui.
Războiul ce-l avem de dat,
Acuma nu mai e purtat
În contra cărnii trupului –
Sau împotriva sângelui –
Ci a conducătorilor,
Apoi și a domniilor
Și-a stăpânirilor pe care,
Bezna, în acest veac, le are,
Precum și a duhurilor
Ce-s ale răutăților
Și în locuri cerești doar, stau.
De-aceea, acest sfat, vă dau:
Armura, de la Dumnezeu,
Să o purtați pe voi, mereu,
Ca să vă-mpotriviți, cu ea,
Când va veni ziua cea rea,
Și să rămână fiecare –
În felu-acesta – în picioare,
După ce fi-va, negreșit,
Totul – în urmă – biruit.
Mereu, fiți gata, înadins,
Cu adevăr fiind încins
Mijlocul vostru, iar apoi,
Luați și platoșa, pe voi –
Cari este a neprihănirii;
Călcați, peste întinsul firii,
Plini de curaj, neîncetat,
Dacă-n picioare v-ați luat –
Drept încălțări – râvna pe care
A păcii Evanghelie-o are.
Bible App
Bible App for Kids
