„Pilda lui Dumnezeu, dragi frați,
Necontenit, să o urmați,
Așa precum voi bine știți,
Că fac copiii, prea iubiți.
Trăiți în dragoste apoi,
Cum ne-a iubit Hristos, pe noi,
Încât, pe Sine, El S-a dat,
Spre a plăti al nost’ păcat,
Asemenea unui „prinos,
Drept jertfă, de un bun miros”,
Adusă pentru Dumnezeu.
Iată ce sfat, vă mai dau eu:
Curviile, necurăția
Și, totodată, lăcomia
După avere, să dispară!
De-acuma, dați-le afară,
Și arătați a fi cuminți,
Cum se cuvine unor sfinți.
Să nu se-audă, între voi,
Nici un cuvânt porcos apoi,
Nici vorbele nechibzuite,
Nici glume proaste, dovedite
Necuviincioase; folosiți,
Cuvinte, ca să mulțumiți
Lui Dumnezeu, în toate dar.
Știți bine că nici un curvar,
Nici omul care e stricat,
Sau cel care este mânat
De lăcomia lui cea mare,
Nici cine-aduce închinare
La idoli, nu poate să fie
Moștenitor, la-mpărăție,
Alăturea de Dumnezeu
Și de Iisus Hristos, mereu.
Seamă luați dar, bine, voi,
Ca vorbele deșarte-apoi,
Să nu vă-nșele, căci se știe,
Că a lui Dumnezeu mânie,
Cade pe cei ne-ascultători.
De-aceea, fiți prevăzători
Și nu vă întovărășiți,
Cu cei pe cari, astfel, îi știți.
Odinioară, voi erați
În întuneric, dar azi, stați –
În Domnul nostru – în lumină,
Liberi fiind, de orice vină.
Deci, ca niște copii umblați,
Cari ai luminii sunt, dragi frați.
Iată ce roade au fost date,
De-astă lumină: bunătate,
Neprihănire, după care,
Doar adevărul, loc, își are.
E datoria orișicui,
Să facă voia Domnului;
De-aceea, vreau să cercetați
Ceea ce-i place Lui, dragi frați.
Vreau să evite fiecare,
Lucrările neroditoare,
Ale-ntunericului; voi,
Doar, osândiți-le apoi.
Este rușine să rostesc
Tot, ce-n ascuns, ei săvârșesc.
Aceste lucruri, făptuite,
Sunt, de lumină, osândite
Și fără nici o îndoială,
O să le deie la iveală,
Pentru că doar lumina poate,
Să le dezvăluie, pe toate.
De-aceea zic: „Deșteaptă-te
Tu, care dormi, și scoală-te,
Dintre cei morți, căci luminat,
Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”
Băgați de seamă, cum umblați,
Și înțelepți vă arătați.
Răscumpărați vremea, căci ele,
Adică zilele, sunt rele.
De-aceea, pricepuți să fiți,
Pentru ca, ne-ncetat, să știți
Care e voia Domnului.
Să nu vă prindă-n mreaja lui,
Vinul, ca să vă îmbătați,
Căci acest lucru – nu uitați –
Este chemat „destrăbălare”.
Fiți plini de Duh dar, fiecare.
Cu psalmi, să învățați apoi,
Ca să vorbiți voi, între voi;
Cântări de laudă, să știți –
În vorbe – ca să folosiți.
Cântări duhovnicești cântați
Și laude să-I înălțați –
Din inimă – lui Dumnezeu.
Aduceți mulțumiri, mereu,
Tatălui nostru, Cel de Sus,
În sfântul Nume-al lui Iisus.
În frica lui Hristos apoi,
Supuși să fiți voi, între voi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
