Acela care a furat,
Să nu mai fure, niciodat’,
Ci, mai degrabă, să lucreze
Ca astfel, să se-ndestuleze,
Și să îi dea ajutorare
Și celui care, lipsă, are.
Nici un cuvânt, care-i stricat,
Să nu mai iasă, niciodat’,
Din gura voastră. Când vorbiți,
Doar lucruri bune să rostiți,
Spre a-i zidi pe-aceia care
Vor asculta – din întâmplare –
Cuvântul vostru; astfel dar,
Au să primească și ei, har.
Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați,
Vă rog, să nu Îl întristați,
Căci voi, cu El – după cum știți –
Sunteți, acum, pecetluiți,
Pentru o zi anume, care
E ziua de răscumpărare.
Încă odată, vă voi spune:
Să piară orice-amărăciune,
Orice iuțime, dintre voi,
Mânie, sau strigări apoi,
Și orice fel de clevetire,
Sau răutăți, ce țin de fire.
Voi – dimpotrivă – vreau să fiți
Buni, între voi; să vă iubiți
Și milă să vă arătați.
Unul pe altul, vă iertați,
Așa cum, prin Hristos, mereu,
Ați fost iertați, de Dumnezeu.”