Deuteronomul 34
34
Moartea lui Moise
1Când cuvântarea și-a sfârșit,
Moise, spre munte, a pornit.
Din al Moabului ținut,
El, peste Nebo, a trecut,
Urcând pe coasta muntelui
Din fața Ierihonului,
Pe cel mai mare vârf aflat
Pe coama lui, Pisga chemat.
De-acolo, a privit în zare,
Spre toată țara ‘ceea mare,
Iar Dumnezeu i-a arătat,
Al ei cuprins, în lung și-n lat:
Din Galaad, ea începea
Și-apoi, până la Dan, ținea;
2Moise, atunci, a mai văzut,
Al lui Neftali-ntreg ținut,
Țara pe care-o căpătase
Și Efraim și cu Manase,
Țara în care Iuda-i pus
Până la marea de apus;
3Spre miazăzi, și-a îndreptat
Privirile și a scrutat
Apoi, ținuturile toate
Care erau învecinate
Cu apele Iordanului.
Spre valea Ierihonului,
Spre a finicilor cetate
Și spre ținuturile-aflate
În depărtare, spre Țoar,
Pierzându-se-n al său hotar,
Moise, apoi, a mai privit.
4Domnul, în urmă, i-a vorbit:
„Aceasta-i țara minunată,
Pe care am jurat odată –
Când îi spusesem lui Avram,
De planurile ce le am,
Când cu Isac, Eu am vorbit
Și-apoi cu Iacov, negreșit –
Că o voi da fiilor lor.
Iată, în fața ochilor,
Ai țara: poți a o vedea,
Dar tu nu ai să intri-n ea.”
5Acolo, robul Domnului –
Moise – în a Moabului
Țară, în urmă, a murit,
Așa cum Domnu-a poruncit.
6În vale, Domnul l-a-ngropat.
Mormântul lui este aflat
În țarina Moabului,
Având – drept înaintea lui –
Pe Bet Peor. Nu s-a aflat,
Nici azi, unde-i înmormântat.
7O sută douăzeci doar, sânt
Anii lui Moise, pe pământ.
Din clipa-n care a venit
Pe lume, până a murit,
Nu a slăbit a sa vedere
Și n-a scăzut nici în putere.
8Întreg neamul lui Israel
A plâns, atuncea, după el,
În al Moabului ținut.
Popas, acolo, a făcut
Și-a plâns apoi și a jelit
Trei zile-n șir, necontenit.
9Iosua – al lui Nun fecior –
Era în fruntea tuturor.
Fusese plin de-nțelepciune,
Pentru că apucase-a-și pune,
Mâinile, Moise, peste el.
Astfel, întregul Israel,
În jurul său s-a adunat
Și-apoi, de el, a ascultat,
Făcând dar totul potrivit
Poruncilor ce le-a primit
Moise, din partea Domnului,
Ca să le dea, poporului.
10Un alt proroc, în Israel –
Care să fi ajuns la fel
Cum era Moise – niciodat’,
De-atunci, nu s-a mai ridicat.
Pe Cel ce este viu mereu –
Pe-adevăratul Dumnezeu –
Doar Moise – când L-a cunoscut –
Față la față, L-a văzut.
11Nici unul nu poate să stea,
Cu Moise, pus alăturea,
În tot ce a făcut și-a zis.
Cum a făcut când l-a trimis
În al Egiptului ținut
Domnul, la fel nu a putut
Nimeni a face-n urma lui.
În fața Faraonului –
Minuni și semne-nfricoșate,
În contra țării îndreptate
Și a supușilor pe care,
Marele Faraon îi are –
Nimeni, ca Moise, n-a putut,
Așa ceva, să fi făcut.
12Nimeni, apoi – de-asemenea –
Nu poate ca alăturea
A fi cu Moise, așezat,
Căci nimeni nu s-a ridicat,
Prin semne înspăimântătoare
Făcute printr-o mână tare,
Așa cum a făcut doar el,
Față de-ntregul Israel.
Selectat acum:
Deuteronomul 34: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca