Deuteronomul 30
30
Făgăduințe
1„Când o să fie împlinit
Tot ceea ce eu v-am vestit –
Deci astă binecuvântare,
Precum și-acest blestem – pe care
Vi le-am pus astăzi, înainte,
Ca să luați mereu aminte
La ce v-am spus, dacă apoi –
La inimă – veți pune voi
Acestea, când aveți să fiți
Printre popoare risipiți
De către Domnul, iar apoi,
2La El, vă veți întoarce voi,
Ca să Îl ascultați mereu,
Pe-al vostru Domn și Dumnezeu –
Din inimi, cu tot sufletul,
Precum și cu tot cugetul –
Cu pruncii voștri, potrivit
Cu ceea ce v-am poruncit –
Astăzi, în locu-acesta – eu,
3Atuncea, Domnul Dumnezeu
Îi va aduce înapoi,
Pe robii voștri, iar de voi
Va avea milă și-ndurare;
Vă va lua pe fiecare,
Dintre popoarele cari sânt
Pe fața-ntregului pământ –
Pe unde-ați fost împrăștiați –
Și iarăși fi-veți adunați.
4Dacă mânia Domnului,
La marginile cerului,
Vă va aduce, voi să știți
Că și acolo o să fiți
Aflați de-al vostru Domn și-apoi,
Vă va aduce înapoi –
Căci dacă-n locu-acel veți sta,
Și-acolo vă va căuta.
5Domnul, apoi – pe fiecare –
Vă va aduce-n țara care
Părinții voștri locuiau
Și-n stăpânire o aveau.
Acolo, bine vă va face
Și înmulțiți veți fi, în pace,
Încât pe-ai voști’ părinți apoi,
Aveți să îi întreceți voi.
6Inima vă va fi tăiată,
Atuncea, împrejur, căci iată,
Al vostru Domn și Dumnezeu
Dorește să-L iubiți mereu,
Din toată inima apoi,
Și din tot sufletul, ca voi,
În țara voastră, să trăiți.
7Blestemele apoi, să știți
Că vor cădea peste cei care,
Vrăjmași, al vostru neam îi are.
Domnul cu ele-o să-i lovească
Pe cei ce-au să vă prigonească,
Precum și pe aceia care
Vă vor urî, fără-ncetare.
8La Dumnezeul vostru, voi
Vă veți întoarce înapoi.
Veți asculta de glasul Lui
Și de porunca Domnului;
O să-mpliniți, neîncetat,
Poruncile ce vi le-am dat –
Astăzi, aici – eu, tuturor.
9Cu bunătăți, al vost’ popor,
De Dumnezeu, va fi umplut.
În urmă, El va fi făcut
Să propășească, ne-ncetat,
Tot ceea ce veți fi lucrat,
Rodul din pântece ieșit,
Rodul din turme provenit
Și roadele pământului.
Apoi, în bunătatea Lui,
Al vostru Domn și Dumnezeu
O să se bucure, mereu,
De fericirea căpătată,
Precum se bucurau odată –
De fericirea ce-o aveau –
Ai tăi părinți, pe când trăiau.
10Aceste lucruri, le primiți
Atuncea doar când o să știți
Să ascultați de Dumnezeu,
Păzind și împlinind, mereu,
Poruncile ce vi le-am dat
Și rânduieli ce v-am lăsat –
Cari toate-s ale Domnului –
Scrise în cartea legii Lui.
Toate le veți primi apoi,
Dacă vă-ntoarceți înapoi,
Din inimă, la Dumnezeu,
Și din tot sufletul, mereu.”
Porunca nu este departe
11„Astă poruncă, pe cari vreau,
Ca astăzi, ție, să ți-o dau,
Nu e departe-acum, de tine,
Și nici peste puteri, nu-ți vine.
12Ea nu-i în ceruri, ca să zici:
„Cine, din cei ce sunt aici,
O să se suie-n cer apoi,
Să o aducă, pentru noi,
Ca să putem s-o auzim
Și-n urmă, să o împlinim?”
13Ea nu-i nici dincolo de mare,
Ca să poți zice: „Cine, oare,
Va trece marea, mai apoi,
Să o aducă, pentru noi,
Ca să putem s-o auzim
Și-n urmă, să o împlinim?”
14Ea, dimpotrivă, să știi bine
Că foarte-aproape e, de tine;
Iar dacă o vei căuta,
E-n gura și-n inima ta,
Pentru ca tu să o păzești,
Neîncetat, și s-o-mplinești.”
Alegerea
15„Priviți dar, cu luare-aminte:
Astăzi, vă pun eu, înainte,
Viață și bine, după care
Moarte și rău, la fiecare.
16Căci azi, poruncă vă dau eu,
Ca să-L iubiți pe Dumnezeu
Și să umblați pe calea Lui,
Păzind porunca Domnului
Și legile ce vă sunt date
Și rânduielile lăsate
De către El. Atunci, mereu,
De-al vostru Domn și Dumnezeu,
O să fiți binecuvântați
În țara ce-o s-o căpătați
Și-n număr, astfel, o să fiți –
Neîncetat – apoi, sporiți.
17În inimi, de vă veți abate
De la poruncile lăsate –
Ca să slujiți alți dumnezei
Și să vă închinați la ei –
18Vă spun dar, clar astăzi: să știți
Că voi, atunci, o să pieriți!
Peste Iordan, când, stăpânire,
Pe țara care moștenire,
O s-o primiți, veți pune voi,
Să știți că zile multe-apoi,
Nu veți putea ca să trăiți
Și veți ajunge să pieriți.
19Azi, cerul și acest pământ,
Martori, în contra voastră-mi sânt,
Că înainte v-am adus
Și-n fața ochilor v-am pus
Viață și moarte, după care
Blestem și binecuvântare.
Alegeți viața, să trăiți
Voi și ai voștri, fericiți,
20Iubind pe Domnul Dumnezeu,
Ascultând glasul Său mereu,
Lipindu-vă în acest fel,
Cu toată inima, de El.
Căci viața voastră, să știți bine
Că numai de aceasta ține.
Lungimea zilelor pe care
O să le aibă fiecare,
De-aceasta ține. Deci să știți:
Putință – ca să locuiți
În țara pe care, odată,
Domnu-a jurat că va fi dată
Pentru Avram, Isac și-apoi
Și pentru Iacov – aveți voi,
Doar dacă, lângă Dumnezeu,
O să vă țineți, tot mereu.”
Selectat acum:
Deuteronomul 30: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca