La neamuri, când va fi să stai,
Tu, liniște, nu o să ai.
Nu vei avea loc de odihnă,
În care să te-așezi în tihnă,
Un loc al tău pe cari să-ți pui,
Când vrei, talpa piciorului.
Teama, atunci, mereu va sta
Înfiptă, în inima ta.
În vremea care o să vie,
Lâncezi, ai tăi ochi au să fie,
Iar sufletul tău – ne-ncetat –
Are să fie-ndurerat.
Viața-ți va sta – să iei aminte! –
Nehotărâtă, înainte.
Vei tremura înspăimântat,
Ziua și noapte, ne-ncetat.
De viața sa, nimeni din voi,
Sigur, nu va mai fi apoi.
În groaza ce te va pătrunde
Și-n inimă-ți se va ascunde,
În fața lucrurilor care
Le vei vedea fără-ncetare,
În fiecare dimineață,
Ai să rostești, scârbit de viață:
„O, de-ar veni și înserarea!”
Însă când bezna umple zarea,
Din nou ți se-ntristează fața,
Și spui: „Să vină dimineața!”
Bible App
Bible App for Kids
