Deuteronomul 16
16
Paștele
1„Păzește luna spicelor,
Iar sărbătoarea Paștelor,
Tu să o prăznuiești, mereu –
Spre a-L cinsti pe Dumnezeu –
Căci noaptea, El te-a scos afară
Și din robia ta amară –
Din a Egiptului ținut –
Om liber, Domnul te-a făcut.
2Cât pe pământ o să trăiești,
Tu, Paștele, să le jertfești,
În cinstea Domnului. Din oi,
Să-I aduci jertfe, și din boi,
În locul care, se-nțelege
Că Dumnezeu îl va alege,
Ca Numele să Și-L așeze.
3Pe timpul cât o să dureze
Această sărbătoare mare,
Să știi că nimeni voie n-are,
A folosi pâine dospită.
O săptămână împlinită,
Se vor mânca, pe-ntinsul țării,
Azimi – sau pâinea întristării –
Căci din Egipt tu ai ieșit
În grabă, când l-ai părăsit.
Așa să faci, ca să ții minte
Și să-ți aduci, mereu, aminte,
De ziua când tu ai ieșit
Din țara-n care-ai fost robit.
4O săptămână încheiată,
Să nu se vadă-n țara toată,
Nici un crâmpei de aluat.
De-asemeni, nu va fi păstrat
Nimic, din vitele pe care
Le vei jertfi în sărbătoare.
Deci peste noapte, să se știe
Că nu trebuie să rămâie
Nimic din ce a fost jertfit –
Nimic din ce-a fost pregătit –
În seara primei zile, care
Deschide-a Paștelor serbare.
5Acolo unde locuiești,
Nu vei putea ca să jertfești
Paștele-n cinstea Domnului,
6Ci ai să mergi, la locul Lui –
La locul pe cari, se-nțelege
Că Dumnezeu îl va alege,
Ca să-Și așeze, peste el,
Numele Său. În locu-acel –
În care, Numele-Și va pune –
Seara, când soarele apune,
Poți, Paștele, să le jertfești,
Pentru ca să îți amintești
Că este timpul potrivit,
Ca-n vremea-n care ai ieșit
Din al Egiptului ținut
Și, din rob, liber, te-ai făcut.
7Vei fierbe deci, vita tăiată
Și ai să o mănânci pe toată,
În acel loc, ales anume,
De Dumnezeu, pentru-al Său Nume.
La al tău cort, în zori apoi,
Te vei întoarce, înapoi.
8Deci șase zile încheiate,
Numai azimi vor fi mâncate;
S-aveți apoi, o adunare –
A șaptea zi – de sărbătoare,
În cinstea Domnului. În ea,
N-o să lucreze nimenea.”
Sărbătoarea săptămânilor
9„Când vei începe-a secera
Grâul din câmp, vei număra
Zilele care au să vie,
Ca șapte săptămâni să fie.
10Apoi – după-mplinirea lor –
Serbarea săptămânilor
S-o prăznuiești și fiecare
S-aducă jertfele pe care,
De bună voie-o să le dea,
Așa după cum va putea,
Din ceea ce a căpătat,
Când fost-a binecuvântat,
De către Domnul Dumnezeu.
11În fața Domnului, mereu –
În locul Său, ales anume
Pentru a-Și pune al Său Nume –
Tu să te bucuri, însoțit
De fii, de fiice, de Levit,
De robii care te slujesc,
De-orfanii care viețuiesc
Cu tine-alături, în cetate,
De văduvele cari aflate
Vor fi, de-asemenea, la tine,
Și cu străinul care vine
Să locuiască lângă voi.
12Să îți aduci aminte-apoi,
Că în Egipt, când te aflai,
În rândul robilor erai.
Aceste legi, să le păzești
Și ne-ncetat, să le-mplinești.”
Sărbătoarea corturilor
13„Când strâns e rodul câmpului,
Precum și cel al teascului,
A corturilor sărbătoare,
S-o prăznuiască fiecare,
Un timp de șapte zile-apoi.
14Atunci, vă veți bucura voi,
De fii și fiice însoțiți,
De cei ce sunt – de neam – Leviți,
De robii care vă slujesc,
De-orfanii care viețuiesc
Cu voi alături, în cetate,
De văduvele cari aflate
Vor fi atunci, pe-al vost pământ,
Și de cei care străini sânt.
15Deci șapte zile, voi să știți
Că trebuie să prăznuiți
Această sărbătoare mare –
Cu toți – în locu-acel pe care
Îl va alege Dumnezeu.
Acolo, țineți-o mereu,
În cinstea Domnului, căci El –
Dacă veți face-n acest fel –
O să vă binecuvinteze
În tot ceea ce-o să lucreze
Mâinile voastre, ne-ncetat,
Și-n rodul ce l-ați semănat.
De-aceea, veseli fiți mereu,
Și cinste-I dați, lui Dumnezeu.
16Apoi, în fața Domnului,
Pe tot cuprinsul anului,
Bărbații voști’ – la sărbători –
Au să se suie, de trei ori,
În locul pe cari, se-nțelege
Că Dumnezeu îl va alege.
La praznicul azimilor,
La cel a săptămânilor,
La sărbătoarea cortului,
Bărbați-n fața Domnului
Se vor sui. Fără-ndoială,
Nimeni să n-aibă mâna goală,
17Ci fiecare o să dea
Atât numai cât va putea,
Precum l-a binecuvântat
Domnul, în ceea ce-a lucrat.”
Așezarea judecătorilor
18„Tu – în cetăți – judecători,
Ai să așezi, și dregători
Care vor trebui să fie
Aleși, în orice seminție,
Să judece, după dreptate,
În pricinile-nfățișate
În fața judecății lor,
De către omul din popor.
19Să nu atingi vreun drept, cumva,
Și să nu cate cineva,
La fețele oamenilor.
Să nu iei darurile lor,
Căci darurile îi orbesc
Pe înțelepți și răsucesc
Apoi, cuvântul drepților.
20Vă spun dar, vouă, tuturor:
Umblați numai după dreptate
Și-o urmăriți, cu scumpătate,
Ca în ăst fel, voi să trăiți,
În țara ce o s-o primiți
De la al vostru Dumnezeu,
În fericire, tot mereu.”
Idolii și stâlpii
21„Ascultă dar, al meu îndemn:
Să nu-ți așezi idoli de lemn,
Lângă altarul Domnului.
22Să nu ridici, în fața Lui,
Stâlpi idolești, căci ei, mereu,
Urâți vor fi, de Dumnezeu.”
Selectat acum:
Deuteronomul 16: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca