Atuncea, toți aceia cari
Erau slujbașii săi cei mari,
Cu-nfrigurare au cătat
Ceva în contra lui, legat
De treburi din împărăție,
Să poată-n urmă ca să vie
În fața împăratului
Spre a pârî purtarea lui.
Dar orișicât s-au străduit,
Nici o greșeală n-au găsit
Și astfel, despre lucrul său,
N-au putut spune nimic rău.
De-aceea, ei s-au sfătuit
Și-apoi așa au glăsuit:
„Nu vom putea, în nici un fel,
Să îl pârâm, pe Daniel,
Pentru că – iată – nimic rău,
Nu vom găsi în lucrul său,
Numai de vom afla, cumva,
În crezul său, apoi, ceva,
În Legea Dumnezeului
Ce se vădește-a fi al lui!”
În urmă, toți aceia cari
Sunt căpitanii cei mai mari,
Precum și ceilalți slujitori
Ce se vădeau mari dregători
S-au dus, cu zarvă, la-mpărat
Și-n acest fel au cuvântat:
„Mărite Dariu, să trăiești
Veșnic și să împărățești!
Iată că toți aceia cari
Sunt căpitanii tăi cei mari –
De tine puși ca să îți fie
Slujbași peste împărăție –
Cu cei care sunt dregători
Ori sfetnici sau cârmuitori,
Sunt de părere că e bine
Ca o poruncă, de la tine,
Asupra țării să pornească.
Pe-aceasta să o însoțească
Și o oprire aspră, care
Va pedepsi pe fiecare,
Dacă se face vinovat
De faptul de a fi-nălțat
Vreo rugă către cineva
Sau către-un dumnezeu, cumva,
Un timp ce-n ale vremii file
Va număra treizeci de zile.
În timpu-acesta, negreșit,
Are să fie-ngăduit
Ca rugi să fie înălțate,
Doar către tine, împărate.
Cel care nu se va supune
La ceea ce porunca spune,
Are să fie pedepsit
Și-n groapa leilor, zvârlit.
Tu, împărate, să-ntărești
Oprirea și să iscălești
Astă poruncă, de îndat’,
Spre a nu fi nimic schimbat,
Cum cere legea Mezilor
Și-asemenea a Perșilor,
Care, din clipa ce-a fost dată,
Mereu, rămâne, neschimbată.”
În urma celor de mai sus,
Cari înaintea lui s-au spus,
Dariu a scris porunca-ndată
Și-a ei oprire, totodată.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
