Coloseni 2:20-23

Dacă-mpreună cu Hristos, Voi ați murit, neîndoios, Față de ceea ce-a avut, Învățături, la început, Lumea, oare de ce, atunci, Vă mai supuneți la porunci – De parcă mai trăiți în lume – Cum sunt acestea, și anume: „Să nu atingi – cu mâna ta – Cutare lucru, nu gusta, Nu-ntinde mâna, ca să iei!”? Aceste lucruri – dragii mei – Cari sunt sortite la pieire, Odată cu-a lor folosire – Având temei, legi, pe măsură, Și-o omenească-nvățătură – Par a avea – se poate spune – O față de înțelepciune. O închinare au – voită – Au o smerenie anumită Și o asprime, totodată, Care, față de trup, se-arată; Dar toate-acestea – pot să zic – Că nu au preț, că sunt nimic, Față de gâdilarea firii Ce aparține omenirii.”