Coloseni 1
1
1„Pavel, chemat să fie pus
Apostol, în Hristos Iisus –
Prin voia de la Dumnezeu –
Și Timotei – fratele meu –
2Spre sfinți și orice credincios
Care se află, în Hristos,
Și care, în Colose sânt:
De la al nostru Tată Sfânt –
Și de la Domnul nost’, Iisus –
Pace și har, noi am adus.
3Aducem mulțumiri, mereu,
Către al nostru Dumnezeu –
Tată al Domnului Iisus
Care se află-n ceruri, sus;
Și pentru voi, neîncetat,
Noi ne rugăm, căci am aflat
4Despre credința voastră mare
Și despre dragostea cu care,
Pe sfinți, știți să-i înconjurați,
5Căci voi nădăjduiți, dragi frați,
La o răsplată-n ceruri, sus,
Așa după cum vi s-a spus
Prin adevărul răspândit
Prin Evanghelie – negreșit –
6Care-a ajuns până la voi –
Precum și-n toată lumea-apoi –
Dând roade și crescând, mereu.
De harul, de la Dumnezeu,
De la-nceput, ați auzit –
Ba încă, voi l-ați și simțit –
7Așa după cum ați aflat
Și după cum v-a învățat
Al nostru frate prea iubit,
Cari, Epafras, este numit.
Tovarăș – fratele acel –
Ne este-n slujbă. Astfel, el
S-a dovedit a fi-n Hristos,
Un slujitor bun, credincios,
8Cari, despre voi, ne-a povestit
Și care ne-a mărturisit
A voastră dragoste – dragi frați –
Pe care-n Duhul, o purtați.
9Din ziua când am auzit
Aceste vorbe, ne-am silit,
Neîncetat, în urmă, noi,
Să înălțăm rugi, pentru voi.
Să știți că noi nu încetăm
Ca pentru voi, să ne rugăm
Și cerem, de la Dumnezeu,
Ca să vă deie, tot mereu,
Înțelepciunea Lui cerească,
Priceperea duhovnicească
Și cunoștința voii Sale,
10Ca astfel, să găsiți o cale,
Prin care-n chip vrednic, dragi frați,
De Domnul, voi să vă purtați
Și-n orișice lucru, să știți,
Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți.
Deci, fiecare să adune,
Roade, numai în fapte bune,
Și-apoi – în a lui Dumnezeu
Cunoaștere, sporind mereu –
11Întotdeauna, întăriți,
Cu-a Lui putere, voi să fiți –
După a slavei Lui tărie –
Gata fiind, cu bucurie,
De-a face față-n încercare
Și dovedind, mereu, răbdare –
Sau o răbdare-ndelungată.
12Este nevoie, totodată,
Ca Tatălui să-I mulțumiți,
Căci ați ajuns învredniciți
Să aveți parte – fraților –
De moștenirea sfinților,
Care se află în lumină
Și, peste voi, are să vină.
13Din a tenebrelor putere,
Ne-a izbăvit prin a Sa vrere,
Dându-ne-n urmă – dragii mei –
Împărăția dragostei
Fiului Său. Acolo, El
Ne-a strămutat, pe noi, astfel.
14Prin Fiul Său, primit-am noi,
Răscumpărare, mai apoi,
Căci El – prin sângele vărsat –
Păcatele ni le-a iertat.
15El a purtat chipul – mereu –
Al Celui care-i Dumnezeu
Înfricoșat și nevăzut.
El este Cel dintâi născut,
Din tot ceea ce s-a zidit.
16Prin El, tot ce s-a pomenit –
Adică lucruri care sânt
În ceruri sus, sau pe pământ,
Văzute, dar și nevăzute –
Putut-au doar a fi făcute.
Și scaunele de domnii,
Și orișice dregătorii,
Domniile de peste fire,
Sau orișice dregătorie,
Făcute-au fost toate, la fel:
Prin El numai, și pentru El.
17El este înaintea lor
Și-i făcătorul tuturor,
Căci El a fost de la-nceput
Și totul e, prin El, ținut.
18El este Capul trupului
Bisericii. Totul e-al Lui,
Căci El este de la-nceput,
El este Cel dintâi născut
Dintre cei morți și-astfel, în toate,
El are, doar, întâietate.
19Căci Dumnezeu a socotit,
Precum că este potrivit,
Ca toată plinătatea-n El
Să locuiască și astfel –
20Prin El – apoi, să facă pace,
Spre a putea ca să împace,
Cu Sine, toate câte sânt
În ceruri sus, sau pe pământ,
Căci pace, a putut aduce,
Prin sângele ce-a curs, pe cruce.
21Iată, pe voi cari, bunăoară,
Străini erați, odinioară,
Vrăjmași prin gândurile-acele,
Prin ale voastre fapte rele,
Acuma, El v-a împăcat,
Cu Sine și, iertări, v-a dat,
22Prin al Său trup de carne-apoi –
Prin moartea Sa – pentru ca voi,
Drept sfinți să vă înfățișați,
În fața Lui – dragii mei frați –
Lipsiți de orice meteahană,
Fără vreo vină sau prihană.
23Acum, voi trebuie să știți
Ca să rămâneți neclintiți,
Pe mai departe, așezați
Și pe credință-ntemeiați,
Fără a pierde – dragii mei –
Nădejdea Evangheliei,
Care v-a fost împărtășită –
Când fost-a propovăduită
Făpturilor de pe pământ –
Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.
24În suferința mea, apoi,
Iată, mă bucur, pentru voi.
În trupul meu, se împlinește
Chiar suferința ce-I lipsește,
Azi, lui Hristos – deci trupului –
Adică, Bisericii Lui.
25Slujbaș al ei, iată că eu
Am fost ales, a fi, mereu,
După acea isprăvnicie
Care îmi este dată mie,
De Dumnezeu dar, pentru voi,
Ca eu să întregesc apoi,
Printre ființele ce sânt
În lume-acum, al Său Cuvânt.
26Astfel, prin ceea ce vorbesc,
Eu vreau să vă mărturisesc
Despre o taină nepătrunsă
Care ținută-a fost ascunsă,
Din veșnicii – veacuri la rând –
Până în vremea noastră, când,
Ea poate fi descoperită
Și poate fi împărtășită
Tuturor sfinților, pe care,
Al nostru Dumnezeu îi are,
27Și cărora, acum, a vrut,
Ca să le facă cunoscut –
Așa cum a găsit cu cale –
Această taină-a slavei Sale
Și necuprinsa bogăție,
Ca Neamurile să o știe.
Taina ascunsă, pentru lume,
Iată ce spune-acum, anume:
Iisus Hristos, aflat în voi,
Nădejdea slavei de apoi.
28Pe El, Îl propovăduim
Și, sfat, oricui, îi dăruim,
Căci vrem ca să îi învățăm,
Pe toți, și să-i înfățișăm,
În urmă – în Hristos Iisus –
Desăvârșiți. Iată, v-am spus
29La ce trudesc, anume, eu,
Ce fel de luptă port, mereu,
După puterea Lui cea mare –
După a ei măsură, care
A fost, în mine, așezată,
Și prin tărie se arată.”
Selectat acum:
Coloseni 1: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca