Nu am râvnit nici la arginți
Și nici la aurul cuiva.
La haine, sau la altceva,
Nicicând, eu nu am jinduit.
Întotdeauna, am muncit,
Să am, spre trebuința mea
Și-a celui care mă-nsoțea.
În toate, pildă, eu v-am dat
Și-n acest fel, v-am arătat
Că trebuie să-i sprijiniți
Pe cei slabi și să v-amintiți
De ceea ce Domnul Iisus,
Când fost-a pe pământ, a spus:
„Mai bine e să dăruiești,
Decât este ca să primești”.”
Când a sfârșit, a-ngenuncheat
Și, împreună, s-au rugat.
Apoi, în plâns, au izbucnit
Și, rând pe rând, toți au venit
La Pavel, de l-au sărutat,
Cu drag, și l-au îmbrățișat.
În acea clipă, fiecare
Era cuprins de întristare,
Căci Pavel, în a sa vorbire,
Le dete tuturor de știre
Că nu îl vor mai revedea.
Apoi, pân’ la corabia
Cu care Pavel a plecat,
Mâhniți, cu toții l-au urmat.